“Succesul tinerei generaţii îşi are rădăcina în educaţia creştină” – Arhiereul Andrei

“O echipă de entuziaşti a alcătuit un proiect minunat: Paşaport pentru succes. Proiectul îşi propune, ca obiectiv, formarea abilităţilor de viaţă în rândul tinerilor. Începutul educaţiei este gândit cu ajutorul jocurilor. Jocul trebuie să devină un instrument de transmitere a deprinderilor practice, a unei limbi elegante şi chiar a valorilor creştine. Este de mare importanţă şi tematica jocurilor. Ea trebuie bine aleasă. Pentru că, din nefericire, adesea jocurile transmise prin media – televizor şi internet – nu numai că sunt lipsite de duh creştin, dar cultivă şi agresivitatea. Pe deasupra, aceste jocuri sugerează şi imoralitatea. În acest caz nu poate fi vorba de „formare”, ci de „deformare” şi nici de succes, ci de prăbuşire. Succesul îşi are izvorul într-o educaţie creştină. „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă, zice Înţeleptul Solomon, şi nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22,6). Tânărul, deprinzând un mod corect de a gândi, de a vorbi, de a acţiona, are toate şansele să ajungă un om educat şi manierat. N-am putea spune că românii n-au un dram de credinţă dar, dacă suntem sinceri, sunt tare deficitari la educaţie. Începând cu normele elementare de comportament şi culminând cu situaţiile în care trebuie să dea lumii ceea ce au învăţat să facă, sunt foarte deficitari. Pe bună dreptate Sfântul Grigorie de Nazianz spunea că „arta artelor este să-l formezi pe om, cea mai instabilă şi cea mai complicată fiinţă dintre vieţuitoare”. Dar şi când ai reuşit să-l educi cum trebuie, vei putea avea mângâierea că ai dat societăţii un om integru! „Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, spune Sfântul Antonie cel Mare, făcător de om trebuie să se numească”. Acelaşi Sfânt Părinte ne-a lăsat şi criteriile după care putem constata că un tânăr este educat: „…privirea, mersul, glasul, râsul, ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreptează spre tot mai multă cuviinţă. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer treaz şi închide intrarea patimilor şi a ruşinoaselor aduceri aminte”. Un asemenea tânăr are toate şansele să răzbească în viaţă. În educarea tinerilor trebuie să avem grijă şi de cercul prietenilor în care se învârt. Dacă aceştia sunt tineri cuminţi şi, în cazul ideal, credincioşi, anturajul îi va îndemna să facă lucruri şi mai bune. Evagrie Ponticul spunea în veacul al IV-lea că „trebuie să ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos şi de ajutor vieţuirii tale. Fugi de întâlnirile cu tinerii răi şi scandalagii, şi cu nici unul din aceştia să nu locuieşti împreună; ba şi de sfaturile lor cele de nimic să te lepezi. Căci nu locuiesc lângă Dumnezeu şi nici statornicie n-au. Prietenii tăi să fie tinerii paşnici, fraţii duhovniceşti…”. Cât de actuale sunt aceste sfaturi şi în veacul XXI ! Dacă eşti realist nu poţi pretinde tinerilor să se comporte ca şi bătrânii. Ei au nevoie, dacă sunt copii – de jocuri, dacă sunt adolescenţi – de distracţii potrivite vârstei lor. Numai că acestea trebuie să fie elegante şi morale. De aceea, cei ce organizează petrecerile lor, sau chiar tinerii înşişi să fie atenţi la acest lucru. Le spune Înţeleptul Solomon: „Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa” (Eclesiastul 11, 9). Aşa că entuziaştilor, care au scris proiectul Paşaport pentru succes, le dorim să-şi vadă munca încununată cu reuşită. Lor însă, Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şi tuturor celor ce se ocupă de educarea tinerilor, ba chiar tinerilor înşişi, le atragem atenţia cu seriozitate: nu există succes fără educaţie creştină!”   † A N D R E I , Arhiepiscop al Alba-Iuliei
Sursa: Radio Reintregirea	Data: 12 Noiembrie 2010

Mesajul Patriarhului Daniel pentru părinţi şi copii la începutul anului şcolar 2010/2011

“La începutul fiecărui an şcolar Mântuitorul Iisus Hristos ne dezvăluie prin Parabola Semănătorului că în sămânţa pe care o seamănă şi în pământul în care se seamănă există o putere: „pământul rodeşte de la sine: mai întâi pai, apoi spic, apoi grâu deplin în spic” (Marcu 4, 26-28). La fel există o putere în adâncurile sufletului omului care se luminează şi creşte prin sămânţa cuvântului lui Dumnezeu. Dascălii din şcoli sunt chemaţi să modeleze, să cultive sufletul elevului, pentru a creşte intelectual şi spiritual.

Educaţia are ca obiectiv creşterea spirituală a copilului, după modelul Mântuitorului Hristos: „iar copilul creştea si se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era asupra lui” (Luca 1, 40).

Copiii care primesc o educaţie creştină în şcoală învaţă să cultive valorile perene ale spiritualităţii şi culturii româneşti în context european.

De aceea ne bucurăm că religia este prezentă în şcoală şi exprimăm recunoştinţa noastră pentru lucrarea misionară a profesorilor de religie. Este o lucrare care nu poate fi evaluată acum, întrucât este o investiţie pe termen mediu, lung şi veşnic. Ora de religie nu este umplere a timpului, ci sfinţire a timpului, este apostolat sfânt. Ea promovează o vedere a sensurilor profunde ale realităţii vieţii şi lumii şi pregăteşte nu numai cetăţeni pentru patria pământească, ci şi cetăţeni ai Raiului, ai patriei cereşti. Nu există investiţie mai mare decât transmiterea credinţei ca valoare veşnică. Credinţa este şi cea mai mare zestre pe care părinţii o pot transmite copiilor, pentru că ea îi ajută pe tineri să facă deosebire între valori efemere şi valori eterne, între iubire de moment şi iubire veşnică.

În completarea orei de religie, Patriarhia Română, prin proiectele „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, propune să refacă legătura copiilor cu o comunitate vie, mărturisitoare şi rugătoare. Prin aceste proiecte ea se străduieşte să-i integreze pe copii în duhul prieteniei şi al comuniunii, să prevină abandonul şcolar în familiile sărace şi în cele în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduieşte să suplinească lipsa de afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie, descoperă copii talentaţi şi-i încurajează să-şi cultive talantul în folosul Bisericii şi al societăţii.

La început de an şcolar, rugăm pe Milostivul Dumnezeu, Izvorul Înţelepciunii şi al Adevărului, să binecuvânteze pe toţi elevii, profesorii şi părinţii, pentru a dobândi bucuria creşterii spirituale a copiilor şi tinerilor prin asimilarea de noi cunoştinţe necesare în viaţă şi prin cultivarea valorilor constante ca: respectul semenului şi prietenia, libertatea şi responsabilitatea, hărnicia şi dărnicia, demnitatea şi solidaritea.

† DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesajul pascal al ierarhului Gurie

Iubiţi fii duhovniceşti,

Românii din vechime, strămoşii noştri, vedeau în Paşti serbarea Învierii Mântuitorului, dovadă a învierii noastre. Era pentru ei evenimentul cel mai însemnat din întregul an, întrucât le aducea aminte constant de trecerea de la moarte la viaţă de care vor beneficia ei înşişi.
Ei percepeau astfel Sărbătoarea Învierii pentru că aveau experienţa interioară a întâlnirii cu Hristos Cel înviat. Aceasta constituia „miezul”, „fondul” credinţei lor, iar „forma” era constituită din tradiţiile de Paşti ce au supravieţuit până azi: ouăle roşii, mielul pascal, iepuraşul… Noi, oamenii erei postmoderne, uneori rămânem doar cu formele, pierzând fondul. Puţini contemporani mai pot afirma că beneficiază constant de întâlnirea lăuntrică cu Cel înviat. Ei se bucură de Paşti, dar se bucură de masa îmbelşugată şi de revederea cu cei dragi, pierzând însemnătatea metafizico-religioasă a evenimentului.

La o întâlnire interioară cu Hristos cel înviat ne invită pe toţi Biserica în ziua Învierii. Noi putem beneficia de această întâlnire dacă manifestăm interes în această direcţie. E adevărat, există diferite intensităţi ale experienţei întâlnirii cu Dumnezeu, întrucât Dumnezeu ni se descoperă fiecăruia proporţional cu setea noastră de a-L cunoaşte.

Ziua Învierii trebuie să-l conducă pe creştinul adevărat la o stare specială a fiinţei sale, de extaz, de exaltare interioară, de bucurie sfântă ce vine de dincolo de lume. Dar, pentru aceasta, contemporanii noştri trebuie să fie prezenţi la locul de întâlnire cu Dumnezeu a mii şi mii de oameni: Biserica. Cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu trebuie să accepte să meargă în locul unde Acesta poate fi cunoscut. Fără acest minim efort nu poate exista nici măcar „apropiere” de Dumnezeu, cu atât mai puţin „întâlnire” cu El.

Vă invit cu dragoste părintească la întâlnirea cu Hristos-Dumnezeu, Cel înviat din morţi. Nici un efort nu-i prea mare dacă ne gândim la ce vom câştiga: pacea inimii, bucurie infinită, dragoste de semeni, bunătate, spirit de jertfelnicie, prosperitate în case, un sens superior în viaţă şi bucuria sfântă a câştigării vieţii veşnice!

Dorindu-vă Sărbătorile Paştilor cu multă bucurie, cu inima plină de bucuria întâlnirii cu Hristos cel înviat, cu tihnă în case şi belşug pe masă, vă îmbrăţişează cu dragoste sfântă şi vă zice: „Hristos a înviat!”

† G U R I E ,
Episcopul Devei şi al Hunedoarei.

Apel la normalitate

Membrii Asociaţiei Studenţilor Creştini Ortodocşi Români, întruniţi la Consfătuirea Naţională de la Chişinău din data de 27 martie 2010, adresează românilor de pe ambele maluri ale Prutului, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la înfiinţarea asociaţiei, mesajul hristic al credinţei în Înviere.

Credem că, după o epocă de dominaţie a principiilor materialiste şi ateiste, este foarte important ca să ne asumăm cu toţii, cu cât mai multă putere, valorile spirituale creştine. Este singura soluţie viabilă prin care societatea românească va putea răspunde actualelor provocări ale fenomenului globalizării. De aceea existenţa religiei ca disciplină obligatorie în învăţământul preuniversitar este semnul unei cerinţe fireşti a tinerilor spre adevăr şi normalitate. Credem că vom putea renaşte ca neam dacă ne vom strădui să respectăm învăţăturile lăsate umanitaţii de către Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.

Creştinismul reprezintă normalitatea existenţei umane, iar viaţa întru Hristos este un îndemn continuu la iubire şi frumuseţe lăuntrică. De aceea, promovarea în societate a unor păcate precum avortul, prostituţia(cu întreaga industrie a pornografiei), consumul drogurilor, homosexualitatea, nu reprezintă nimic altceva decât o îngrădire a libertăţii persoanei umane şi o scufundare a ei în materialism. Să nu ne întoarcem la aceeaşi viziune materialistă asupra vieţii, lipsită de valorile credinţei, cele care ne duc la o înnoire a vieţii.

Alăturându-ne chemării Sfântului Sinod al Bisericii noastre, facem un apel la unitatea românilor de pretutideni. Nu vom putea fi uniţi cu adevărat decât atunci când vom avea drept temelie a demersurilor noastre învăţătura Domnului Iisus Hristos Cel Răstignit şi Înviat pentru a noastră mântuire.

Hristos a înviat !

Membrii Consiliului Naţional al A.S.C.O.R. şi L.T.C.O.R.

La cumpăna dintre ani…

La cumpăna dintre ani, prinvind în urmă învăţăm cum să păşim mai bine înainte. Pentru LTCOR Orăştie a fost un an greu, o jumătate de an de fapt. S-au pus bazele asociaţiei astfel încât la ora actuală este în faza finală de înregistrare. Dar pentru a fi cunoscută noua asociaţie, a fost nevoie să acţioneze în scopul menţionat, cu seriozitate.

Totul a început în spaţiul virtual prin pagina de blog www.ltcorastie. wordpress.com la data de 17 iunie 2009, pagină care până în prezent a înregistrat 10.460 vizualizări. Mai apoi Liga a pătruns în societate închegându-se în jurul unor activităţi specifice tinerilor: filme, seri de privegheri, conferinţe, excursii, pelerinaje etc.
În anul ce începe, ne gândim să renovăm sediul primit ca în scurt timp sa avem unde organiza în tihnă tot ce Dumnezeu va binecuvânta. E proiectul cel mai costisitor pentru noi dar fără de care activitatea Ligii este îngreuiată. Momentan activăm “în catacombe” aşteptând să ieşim la suprafaţă.

Cu greutăţi, dar şi bucurii, cu ispite dar şi mulţumiri sufleteşti, Liga Tineretului Ortodox a învăţat că tot ceea ce e folositor şi durabil nu se clădeşte fără încercări si fără jertfă.

La început de NOU AN, ne îndreptăm gândul şi rugăciunea către Bunul Dumnezeu, mulţumirea către Sfântul Siluan, păzitorul asociaţiei, dar şi recunoştinţa către toţi cei ce au înţeles rolul Ligii şi l-au susţinut, fie financiar, fie prin jertfirea timpului, fie prin susţinerea morală.

Tot astăzi, 31 decembrie, gândul nostru se îndreaptă spre preşedintele de onoare al Ligii, Parintele Episcop Gurie, la ceas aniversar, dorindu-i spor în lucrarea duhovnicească şi sănătate, totodată asigurându-l de rugăciunea noastră. Întru mulţi ani, Preasfinţia voastră!

cu urări de sănătate şi fericire pentru anul 2010,
LTCOR Orastie vă spune tuturor în prag de nou început calendaristic:   

La multi ani!!!

în numele LTCOR,
Alexandru Oltean
preşedinte LTCOR Orăştie

Un gând, o speranţă… “Sărbători fericite!!!”

Mesajul Patriarhului DANIEL, adresat elevilor, părinţilor şi profesorilor, la începutul anului şcolar 2009-2010, 14 septembrie 2009

EDUCAŢIA ADEVĂRATĂ CULTIVĂ COMUNIUNEA ÎNTRE GENERAŢII

Copiii află în Familia mare a Bisericii că din iubire Dumnezeu a creat lumea şi pe om pentru a participa la viaţa, fericirea şi slava Sa veşnică. Iubirea jertfelnică a Mântuitorului Iisus Hristos are ca scop mântuirea şi fericirea veşnică a oamenilor. În virtutea iubirii, omul este persoană liberă, unică şi irepetabilă, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iubirea divină este singura putere care nu depersonalizează, ci dă persoanei umane valoare eternă. Această iubire ne ajută să-i acordăm semenului nostru atenţie şi să nu-i anulăm identitatea şi unicitatea.

Comuniunea noastră de iubire cu Dumnezeu ne dăruieşte sentimentul profund al continuităţii generaţilor şi al comuniunii dintre ele. Prin iubirea sfântă a rugăciunii intrăm în comuniune cu Sfinţii din toate timpurile, dar şi cu moşii şi strămoşii noştri care au trăit în credinţă. Astfel ne întoarcem cu recunoştinţă la izvoare, la rădăcini, la tradiţie, şi totodată cultivăm speranţa pentru un viitor binecuvântat de Dumnezeu. Prin puterea iubirii sfinte, care se cultivă prin rugăciune, copiii noştri înţeleg de ce spaţiul românesc este străjuit de troiţele de la răscrucea drumurilor, de bisericile şi mănăstirile împodobite cu icoane şi fresce sfinte. Din iubire pentru oameni şi valori cultivăm recunoştinţa faţă de înaintaşii noştri şi ne situăm într-o linie de continuitate cu tradiţia, ca patrimoniu de valori culturale şi spirituale, cu istoria neamului, cu Sfinţii Bisericii, mărturisitori ai iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni.

Pentru Biserică şi societate familia are un rol esenţial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Influenţa familiei este mult mai importantă decât decizia unui aparat instituţional, birocratic şi impersonal. Familia creştină reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale şi a iubirii frăţeşti. Lipsa de iubire şi comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia, la violenţă conjugală, la violenţă domestică, la divorţ, care are efecte dramatice pentru copii, la abandonul şcolar, la alcoolism şi la alte rele.

De aceea Biserica Ortodoxă Română, prin proiectele sale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, doreşte să refacă legătura copiilor cu parohia, cu o comunitate vie, mărturisitoare şi rugătoare, care preţuieşte familia şi şcoala. Prin aceste proiecte Biserica noastră se străduieşte să-i integreze pe copii în comunităţi care se întemeiază pe cultura iubirii fraterne şi a solidarităţii practice. În mod special, Biserica este preocupată de prevenirea abandonului şcolar în familiile sărace sau în familiile în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduieşte să suplinească lipsa de afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie. Totodată, ea încearcă să ajute pe copiii talentaţi sau foarte dotaţi intelectual să-şi cultive darurile native, cu bucurie şi speranţă.

În contextul crizei economice actuale cu efecte negative pentru familie şi şcoală, Biserica îi cheamă pe învăţători, profesori şi părinţi la o conlucrare permanentă, în spiritul comuniunii fraterne şi al solidarităţii practice, ca educaţia copiilor să devină o preocupare comună majoră. Iar parohiile şi mănăstirile sunt chemate să ajute cât mai mult copiii săraci să înveţe carte, pentru viaţă, unind credinţa cu ştiinţa şi cuvântul înţelept cu fapta cea bună.

La început de an şcolar, rugăm pe Milostivul Dumnezeu, Izvorul Iubirii şi al Înţelepciunii, să binecuvânteze pe toţi elevii, învăţătorii, profesorii şi părinţii, ca împreună să se bucure de lumina vie şi creatoare a educaţiei care cultivă demnitatea umană şi comuniunea frăţească în societatea de azi marcată în acelaşi timp de secularizare şi de individualism.

† Daniel
Patriarhul României

Sursa: aici