Duminica Părinţilor şi a Copiilor

Prima Duminică după 1 Iunie a fost hotărâtă în Sfântul Sinod al Bisericii noastre ca zi de rugăciune pentru părinţii şi copiii credincioşi. Cu prilejul Duminicii Părinţilor şi Copiilor, 6 iunie 2010, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresează următorul mesaj pe pagina Patriarhiei Române :

FAMILIA CREŞTINĂ CREŞTE ÎN IUBIREA SFINTEI TREIMI

Dragi părinţi,

În această duminică, a doua după Pogorârea Duhului Sfânt, îi pomenim pe toţi Sfinţii Români. Sărbătorirea înaintaşilor noştri creştin-ortodocşi, care au împlinit chemarea lui Dumnezeu la sfinţenie, reprezintă un prilej binecuvântat şi pentru celebrarea Duminicii Părinţilor şi Copiilor, rânduită de Sfântul Sinod al Bisericii noastre pentru a cultiva mai intens comuniunea de iubire între părinţi şi copii, în aceste vremuri de criză spirituală şi economică.

Iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni, oglindită în vieţile Sfinţilor Români, priveşte şi iubirea dintre membrii familiei. În anul pe care îl traversăm, dedicat Crezului ortodox, trebuie să sporim şi mai mult în credinţă şi fapte bune, în purtare de grijă şi dragoste arătate copiilor pe care-i creştem, ei fiind darul lui Dumnezeu pentru familie, Biserică şi societate.

Binecuvântarea Sfintei Treimi se vede astfel în familie: „părinţii care au alergat la Dumnezeu Tatăl sunt părinţi buni pentru copiii lor; fiii care l-au cunoscut pe Dumnezeu Fiul sunt fii buni pentru cei care i-au născut; cei care îl au în mintea lor pe Mirele [Hristos] sunt soţi buni pentru femeile lor” (Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către greci, 107.3).

Să trăim credinţa noastră în familie astfel încât familia să devină cu adevărat „Biserica de acasă”, în care iubirea Preasfintei Treimi este izvor de iubire şi bucurie pentru toţi membrii familiei.

Dragi copii,

Iubirea faţă de părinţii care v-au născut şi care vă cresc se arată mai ales în ascultare şi respect faţă de ei. Amintiţi-vă că Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a fost copil, crescând în ascultare atât faţă de Dumnezeu Tatăl, cât şi faţă de Sfânta Fecioară Maria şi Dreptul Iosif. În felul acesta „Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni” (Luca 2, 52).

Întrucât părinţii voştri sunt pentru voi darul lui Dumnezeu Tatăl, trebuie să vă rugaţi stăruitor pentru ei. Astfel, dragostea fiască pe care o arătaţi va fi lumină şi bucurie pentru părinţii voştri.

Dragi părinţi şi copii,

Rugăm pe Dumnezeu să vă dăruiască pace şi sănătate, multă bucurie şi mult ajutor pe calea credinţei adevărate şi a faptelor bune, simţind în viaţa familiei voastre cum lucrează „harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh” (2 Cor. 13, 13).

† DANIEL,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Seară Duhovnicească: Despre naşterea de prunci

Unii aşteaptă naşterea unui prunc ca dar de la Dumnezeu alţii se feresc ca de o nenorocire. Despre această temă se va aminti în cea de-a doua conferinţă din postul Naşterii Domnului la Orăştie, oraş cotat ca primul pe judeţ la avorturi. Părintele Ioan Mihail Dan slujeşte la Parohia Oarda de Jos (satul natal al lui Ioan Bocşa) şi predă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, specializarea Teologie Socială.

Tot cu acest prilej, în sala oglinzilor, o grădiniţă din Orăştie deschide un bazar din obiecte lucrate de copii pentru ajutorarea unei fetiţe bolnave.

Între prelegere şi întrebările participanţilor veţi asculta un recital de colinde în interpretarea grupului vocal “Anastasis” alcătuit din cântăreţul orăştian Cristian Fodor şi 5 teologi de la Facultatea de Teologie din Alba Iulia.

Vă aşteptăm cu drag!

Mesajul Patriarhului DANIEL, adresat elevilor, părinţilor şi profesorilor, la începutul anului şcolar 2009-2010, 14 septembrie 2009

EDUCAŢIA ADEVĂRATĂ CULTIVĂ COMUNIUNEA ÎNTRE GENERAŢII

Copiii află în Familia mare a Bisericii că din iubire Dumnezeu a creat lumea şi pe om pentru a participa la viaţa, fericirea şi slava Sa veşnică. Iubirea jertfelnică a Mântuitorului Iisus Hristos are ca scop mântuirea şi fericirea veşnică a oamenilor. În virtutea iubirii, omul este persoană liberă, unică şi irepetabilă, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iubirea divină este singura putere care nu depersonalizează, ci dă persoanei umane valoare eternă. Această iubire ne ajută să-i acordăm semenului nostru atenţie şi să nu-i anulăm identitatea şi unicitatea.

Comuniunea noastră de iubire cu Dumnezeu ne dăruieşte sentimentul profund al continuităţii generaţilor şi al comuniunii dintre ele. Prin iubirea sfântă a rugăciunii intrăm în comuniune cu Sfinţii din toate timpurile, dar şi cu moşii şi strămoşii noştri care au trăit în credinţă. Astfel ne întoarcem cu recunoştinţă la izvoare, la rădăcini, la tradiţie, şi totodată cultivăm speranţa pentru un viitor binecuvântat de Dumnezeu. Prin puterea iubirii sfinte, care se cultivă prin rugăciune, copiii noştri înţeleg de ce spaţiul românesc este străjuit de troiţele de la răscrucea drumurilor, de bisericile şi mănăstirile împodobite cu icoane şi fresce sfinte. Din iubire pentru oameni şi valori cultivăm recunoştinţa faţă de înaintaşii noştri şi ne situăm într-o linie de continuitate cu tradiţia, ca patrimoniu de valori culturale şi spirituale, cu istoria neamului, cu Sfinţii Bisericii, mărturisitori ai iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni.

Pentru Biserică şi societate familia are un rol esenţial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Influenţa familiei este mult mai importantă decât decizia unui aparat instituţional, birocratic şi impersonal. Familia creştină reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale şi a iubirii frăţeşti. Lipsa de iubire şi comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia, la violenţă conjugală, la violenţă domestică, la divorţ, care are efecte dramatice pentru copii, la abandonul şcolar, la alcoolism şi la alte rele.

De aceea Biserica Ortodoxă Română, prin proiectele sale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, doreşte să refacă legătura copiilor cu parohia, cu o comunitate vie, mărturisitoare şi rugătoare, care preţuieşte familia şi şcoala. Prin aceste proiecte Biserica noastră se străduieşte să-i integreze pe copii în comunităţi care se întemeiază pe cultura iubirii fraterne şi a solidarităţii practice. În mod special, Biserica este preocupată de prevenirea abandonului şcolar în familiile sărace sau în familiile în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduieşte să suplinească lipsa de afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie. Totodată, ea încearcă să ajute pe copiii talentaţi sau foarte dotaţi intelectual să-şi cultive darurile native, cu bucurie şi speranţă.

În contextul crizei economice actuale cu efecte negative pentru familie şi şcoală, Biserica îi cheamă pe învăţători, profesori şi părinţi la o conlucrare permanentă, în spiritul comuniunii fraterne şi al solidarităţii practice, ca educaţia copiilor să devină o preocupare comună majoră. Iar parohiile şi mănăstirile sunt chemate să ajute cât mai mult copiii săraci să înveţe carte, pentru viaţă, unind credinţa cu ştiinţa şi cuvântul înţelept cu fapta cea bună.

La început de an şcolar, rugăm pe Milostivul Dumnezeu, Izvorul Iubirii şi al Înţelepciunii, să binecuvânteze pe toţi elevii, învăţătorii, profesorii şi părinţii, ca împreună să se bucure de lumina vie şi creatoare a educaţiei care cultivă demnitatea umană şi comuniunea frăţească în societatea de azi marcată în acelaşi timp de secularizare şi de individualism.

† Daniel
Patriarhul României

Sursa: aici

Criza familiei contemporane (II)

TRĂSĂTURI MOŞTENITE ÎN FAMILIE

După o analiză mai atentă a comportamentului nostru observăm că avem unele trăsături identice cu cele ale părinţilor. Aceste gânduri, convingeri şi acţuni ce au fost modelate de către părinţi, pot fi spre zidirea noastră sau pot fi spre distrugerea valorilor noastre. Multe dintre comportamentele noastre îşi au originea în copilăria noastră, iar părinţii au o mare influenţă asupra a ceea ce suntem şi ceea ce am devenit.

În cazul în care cineva a crescut în duh de ceartă, acelaşi lucru îl va face la rândul lui, dacă părinţii lui sunt reci şi retraşi, riscă să procedeze la fel ca ei. Sau aceeaşi situaţie poate avea rezultat diferit. Adică crescând în duh de ceartă, el să fie cel mai calm şi blând cu familia lui sau sătul de răceala şi indiferenţa părinţilor lui, el să fie foarte deschis şi atent cu copiii lui. Cu alte cuvinte modul în care îşi întemeiază o familie şi îşi creşte copiii este influenţat de familie şi modul în care a crescut.

Având bogate cunoştinţe medicale, părintele Arsenie Boca aduce o explicaţie logică a situaţiilor problematice cu care ne confruntăm în familiile noastre: „Zgârcenia, lăcomia, invidia, beţia, necredinţa, minciuna, curvia şi celelalte configurează organismul potrivit cu fiecare din aceste patimi şi se rezumă apoi în factorii ereditari şi aşa se seamănă în urmaşi patimile contra firii, ca tot atâtea boabele de neghină în ţarina lui Dumnezeu. Iar ei, la rândul lor, ce vrei să rodească? Sau aceleaşi, sau urmările acestora, sau pe amândouă, urmând, fie modul dominant al eredităţii, după care caracterele normale sau patologice trec de la generatori la urmaşi aproape obligatoriu, fie urmând modul atavic, când caracterele se ascund o generaţie dau două şi apar, dintr-o dată, pe neaşteptate, într-al 3-lea sau al 4-lea neam de oameni. Nu cumva aşa vin repetiţiile istoriei?”

Părintele Paisie Aghioritul ne aduce o explicaţie din acest punct de vedere ca să înţelegem dreptul nostru în a avea o viaţă liniştită: „Greşelile părinţilor le plătesc copiii. Unii părinţi îşi distrug copiii, însă Dumnezeu nu este nedrept, ci are o deosebită dragoste faţă de copiii nedreptăţiţi din lumea aceasta, fie de către părinţi fie de către alţi oameni. Atunci când din pricina părinţilor copilul o ia pe un drum strâmb, Dumnezeu nu-l va lăsa, pentru că i se justifică adevărul dumnezeiesc. El va rândui astfel lucrurile, încât să îl ajute”. De asemenea aflăm de la părintele că dragostea sau lipsa ei în familie poate să mângâie sau să tulbure familia atunci când ea lipseşte: „În casă este absolut necesar să existe o atmosferă de dragoste şi pace. De fiecare dată când copilul va primi în familie puţină dragoste, dar la un moment dat va aluneca puţin, se va întoarce, deoarece va vedea că nu poate afla dragoste în altă parte, ci numai făţărnicie. Dar atunci când îşi va aduce aminte scenele urâte din familie, certuri şi neînţelegeri, cum îl va trage inima să se mai întoarcă?”.

Ca să vedem lucrurile în perspectivă ziditoare trebuie să medităm la ceea ce trebuie să schimbăm în viaţa noastră pentru a avea o viaţă plăcută lui Dumnezeu. (Va urma)

Mihai Gălăţeanu (23 ani, Sibişel, jud. Hunedoara)