“Succesul tinerei generaţii îşi are rădăcina în educaţia creştină” – Arhiereul Andrei

“O echipă de entuziaşti a alcătuit un proiect minunat: Paşaport pentru succes. Proiectul îşi propune, ca obiectiv, formarea abilităţilor de viaţă în rândul tinerilor. Începutul educaţiei este gândit cu ajutorul jocurilor. Jocul trebuie să devină un instrument de transmitere a deprinderilor practice, a unei limbi elegante şi chiar a valorilor creştine. Este de mare importanţă şi tematica jocurilor. Ea trebuie bine aleasă. Pentru că, din nefericire, adesea jocurile transmise prin media – televizor şi internet – nu numai că sunt lipsite de duh creştin, dar cultivă şi agresivitatea. Pe deasupra, aceste jocuri sugerează şi imoralitatea. În acest caz nu poate fi vorba de „formare”, ci de „deformare” şi nici de succes, ci de prăbuşire. Succesul îşi are izvorul într-o educaţie creştină. „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă, zice Înţeleptul Solomon, şi nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22,6). Tânărul, deprinzând un mod corect de a gândi, de a vorbi, de a acţiona, are toate şansele să ajungă un om educat şi manierat. N-am putea spune că românii n-au un dram de credinţă dar, dacă suntem sinceri, sunt tare deficitari la educaţie. Începând cu normele elementare de comportament şi culminând cu situaţiile în care trebuie să dea lumii ceea ce au învăţat să facă, sunt foarte deficitari. Pe bună dreptate Sfântul Grigorie de Nazianz spunea că „arta artelor este să-l formezi pe om, cea mai instabilă şi cea mai complicată fiinţă dintre vieţuitoare”. Dar şi când ai reuşit să-l educi cum trebuie, vei putea avea mângâierea că ai dat societăţii un om integru! „Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, spune Sfântul Antonie cel Mare, făcător de om trebuie să se numească”. Acelaşi Sfânt Părinte ne-a lăsat şi criteriile după care putem constata că un tânăr este educat: „…privirea, mersul, glasul, râsul, ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreptează spre tot mai multă cuviinţă. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer treaz şi închide intrarea patimilor şi a ruşinoaselor aduceri aminte”. Un asemenea tânăr are toate şansele să răzbească în viaţă. În educarea tinerilor trebuie să avem grijă şi de cercul prietenilor în care se învârt. Dacă aceştia sunt tineri cuminţi şi, în cazul ideal, credincioşi, anturajul îi va îndemna să facă lucruri şi mai bune. Evagrie Ponticul spunea în veacul al IV-lea că „trebuie să ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos şi de ajutor vieţuirii tale. Fugi de întâlnirile cu tinerii răi şi scandalagii, şi cu nici unul din aceştia să nu locuieşti împreună; ba şi de sfaturile lor cele de nimic să te lepezi. Căci nu locuiesc lângă Dumnezeu şi nici statornicie n-au. Prietenii tăi să fie tinerii paşnici, fraţii duhovniceşti…”. Cât de actuale sunt aceste sfaturi şi în veacul XXI ! Dacă eşti realist nu poţi pretinde tinerilor să se comporte ca şi bătrânii. Ei au nevoie, dacă sunt copii – de jocuri, dacă sunt adolescenţi – de distracţii potrivite vârstei lor. Numai că acestea trebuie să fie elegante şi morale. De aceea, cei ce organizează petrecerile lor, sau chiar tinerii înşişi să fie atenţi la acest lucru. Le spune Înţeleptul Solomon: „Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa” (Eclesiastul 11, 9). Aşa că entuziaştilor, care au scris proiectul Paşaport pentru succes, le dorim să-şi vadă munca încununată cu reuşită. Lor însă, Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şi tuturor celor ce se ocupă de educarea tinerilor, ba chiar tinerilor înşişi, le atragem atenţia cu seriozitate: nu există succes fără educaţie creştină!”   † A N D R E I , Arhiepiscop al Alba-Iuliei
Sursa: Radio Reintregirea	Data: 12 Noiembrie 2010

SEARĂ DUHOVNICEASCĂ. Invitat: Părintele Constantin NECULA (Sibiu)

Părintele Constantin Necula vorbind la ultima conferinţă la Orăştie, în urmă cu doi ani…

A apărut nr. 15 al revistei de tineret Orthograffiti (octombrie, 2010)

Din cuprins menţionăm: – “Adolescenţii”

- “Scrisoare către o fată care nu mai poate”

- “Ce aş fi vrut să învăţ la şcoală”

- “Magazinul de vise”

- “Când fetele stau pe mess, iar băieţii se joacă”

- “Iertarea, începutul iubirii” – ieromonah Savatie Baştovoi

- “Maica Siluana vă răspunde”

- “Cum să iubim şi cum să ne rugăm. Sfaturile Stareţului Zosima din romanul Fraţii Karamazov al lui Dostoievski”

- “Dărâmarea miturilor evoluţioniste. Fosile vii şi animale exotice”

- “Îmbrăţişarea şi sărutul Sfinţilor”

- recenzie la filmul “Hachiko” (Richard Gere, SUA, 2009)

- recenzie la cartea “Sparge tăcerea. Adevăruri despre care nu vorbim” de Maica Siluana

- “Falsele adevăruri ale societăţii contemporane”.

- “Despre milionarul care şi-a donat întreaga avere”

Revista o găsiţi la Catedrala “Sfinţii Arhangheli” din Orăştie sau la Magazinul Melody cu acelaşi preţ ca şi până acum, 4 lei.

Duminica Părinţilor şi a Copiilor

Prima Duminică după 1 Iunie a fost hotărâtă în Sfântul Sinod al Bisericii noastre ca zi de rugăciune pentru părinţii şi copiii credincioşi. Cu prilejul Duminicii Părinţilor şi Copiilor, 6 iunie 2010, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresează următorul mesaj pe pagina Patriarhiei Române :

FAMILIA CREŞTINĂ CREŞTE ÎN IUBIREA SFINTEI TREIMI

Dragi părinţi,

În această duminică, a doua după Pogorârea Duhului Sfânt, îi pomenim pe toţi Sfinţii Români. Sărbătorirea înaintaşilor noştri creştin-ortodocşi, care au împlinit chemarea lui Dumnezeu la sfinţenie, reprezintă un prilej binecuvântat şi pentru celebrarea Duminicii Părinţilor şi Copiilor, rânduită de Sfântul Sinod al Bisericii noastre pentru a cultiva mai intens comuniunea de iubire între părinţi şi copii, în aceste vremuri de criză spirituală şi economică.

Iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni, oglindită în vieţile Sfinţilor Români, priveşte şi iubirea dintre membrii familiei. În anul pe care îl traversăm, dedicat Crezului ortodox, trebuie să sporim şi mai mult în credinţă şi fapte bune, în purtare de grijă şi dragoste arătate copiilor pe care-i creştem, ei fiind darul lui Dumnezeu pentru familie, Biserică şi societate.

Binecuvântarea Sfintei Treimi se vede astfel în familie: „părinţii care au alergat la Dumnezeu Tatăl sunt părinţi buni pentru copiii lor; fiii care l-au cunoscut pe Dumnezeu Fiul sunt fii buni pentru cei care i-au născut; cei care îl au în mintea lor pe Mirele [Hristos] sunt soţi buni pentru femeile lor” (Clement Alexandrinul, Cuvânt de îndemn către greci, 107.3).

Să trăim credinţa noastră în familie astfel încât familia să devină cu adevărat „Biserica de acasă”, în care iubirea Preasfintei Treimi este izvor de iubire şi bucurie pentru toţi membrii familiei.

Dragi copii,

Iubirea faţă de părinţii care v-au născut şi care vă cresc se arată mai ales în ascultare şi respect faţă de ei. Amintiţi-vă că Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, a fost copil, crescând în ascultare atât faţă de Dumnezeu Tatăl, cât şi faţă de Sfânta Fecioară Maria şi Dreptul Iosif. În felul acesta „Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni” (Luca 2, 52).

Întrucât părinţii voştri sunt pentru voi darul lui Dumnezeu Tatăl, trebuie să vă rugaţi stăruitor pentru ei. Astfel, dragostea fiască pe care o arătaţi va fi lumină şi bucurie pentru părinţii voştri.

Dragi părinţi şi copii,

Rugăm pe Dumnezeu să vă dăruiască pace şi sănătate, multă bucurie şi mult ajutor pe calea credinţei adevărate şi a faptelor bune, simţind în viaţa familiei voastre cum lucrează „harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh” (2 Cor. 13, 13).

† DANIEL,
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

Seară de rugăciune pentru tinerii oraşului

Începând de astăzi, 31 mai 2010, cu binecuvântarea Preasfinţitului Gurie al Devei şi Hunedoarei, la Catedrala Ortodoxă din Orăştie se va începe un program special de rugăciune pentru tineri.

În fiecare seară de MARŢI tinerii din oraş se vor putea ruga împreună iar mai apoi vor putea dezbate împreună cu preoţii diferitele teme care-i frământă şi îi preocupă.

Prima întâlnire fiind în ajunul Zilei Copilului, stă sub semnul sfinţilor protectori ai copiilor, drept urmare de la ora 18.00 în Catedrala din centru oraşului s-a oficiat Slujba Vecerniei cu Acatistul Sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor.

La sfârşit Părintele Narcis Terchet a cuvântat despre exemplul Sfântului Iustin Martirul şi Filozoful prăznuit la 1 iunie şi despre educarea creştină a copiilor prin astfel de participări la slujbele Bisericii dar şi prin dialogurile ce se pot susţine.

Cum să ne raportăm la Ziua Sfântului Valentin – cunoscută ca Ziua Îndrăgostiţilor

De câţiva ani s-a importat şi în România o sărbătoare care are mai mult conotaţii comerciale şi senzuale, cunoscută sub numele de Ziua Sfântului Valentin, Valentin’s Day sau Ziua Îndrăgostiţilor, aniversată cu mult fast de tineri la 14 februarie. Ca şi creştini trebuie să avem o atitudine fermă dar în acelaşi timp echilibrată. Vom încerca să aflăm cum trebuie să ne raportăm la această zi – care a avut şi un temei creştin – şi mai ales cum putem s-o transfigurăm.

“Aş începe gândul meu, vis-à-vis de această pseudo-sărbătoare, cu o sintagmă, izvorâtă din sufletul unui copilaş de doar patru anişori, care întrebat fiind cum înţelege el dragostea, a răspuns: „Dragoste este ceea ce te face să zâmbeşti şi atunci când eşti obosit”.

Valentine’s day a fost “decretată” ca fiind ziua îndrăgostiţilor, ziua celor care-şi dăruiesc reciproc inimile. Tendinţa firească a oricărui om cuminte e să aibă o atitudine mai mult decât rezervată faţă de această pseudo-sărbătoare. Raportarea faţă de Valentine’s day este fie una extrem de iritată, de demonizare a tot ceea ce presupune această zi, fie una extrem de superficială, adulatoare de-a dreptul, concretizată în latura ei comercială. Evident, lucrurile sunt undeva pe la mijloc. Nu e un fapt îmbucurător să adoptăm reacţii, stări şi comportamente mentale rigide, caracteristice unui „taliban ortodox”, aşa cum ar spune unul din intelectualii vremurilor noastre. De asemenea, nu ne permitem nici luxul să coborâm senin pleoapele peste ochii noştri, ignorând caricatura şi spectacolul comercial, generat de credulitatea şi naivitatea unor tineri, care trăiesc din convingerea că fac ceva nobil pentru iubirea vieţii lor. Să fie foarte limpede: nu demonizăm sărbătoarea în sine, ci detestăm haina hidoasă în care este înveşmântată.

Sfântul Valentin, care a trăit pe vremea împăratului Claudius II, a suferit martiriu tocmai pentru faptul că milita ca tinerii să întemeieze familii, să se lase pătrunşi de binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa lor conjugală. Viaţa sexuală premaritală a fost aspru amendată de către acest sfânt. Astăzi parcă se întâmplă reversul: de Valentine’s day se împart prezervative, se promovează o mentalitate maladivă de descătuşare a energiilor poftelor trupului, de care este asediat tânărul, chipurile, spun freudiştii, ca să nu se destabilizeze psihic; se fac căsătorii ad-hoc, valide doar pentru o singură zi, inducându-se în subconştientul tânărului că problema căsătoriei este una strict contractuală şi care poate fi reziliată ori de câte ori vrem noi; se fac declaraţii de dragoste publice şi, mai ales, televizate. În acest fel, iubirea devine un sentiment vandabil, bun de scos pe piaţă, necostând nici mai mult, nici mai puţin decât o pereche de ochelari de soare, o şapcă, un tricou ş.a.m.d.

Toată această mascaradă e înfiorător de tristă, picurând nu zâmbetul de care amintea copilaşul, ci o profundă oboseală psihică. Dacă scanezi peisajul sentimental al acestei zile, rămâi cu sufletul îngheţat de tristeţe că sentimentul cel mai nobil e atât de ciopârţit de spectacolul mediatic propus. „Tocmai pentru că dragostea trebuie trăită, nu trebuie consumată degrabă, tocmai pentru că e frumoasă, nu trebuie pusă la vânzare, tocmai pentru că e atât de rară, nu trebuie neglijată atunci când se iveşte” (Părintele Savatie Baştovoi). Să transfigurăm Valentine’s day într-o zi a sufletelor pure şi întotdeauna capabile de dragoste jertfelnic.“

Protosinghel Ignatie (Ilie) Trif, Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia

Sursa: Radio Reintregirea

Aboneaza-te la revista OrthoGraffiti pana la 20 martie si poti castiga un pelerinaj in Ucraina sau la Sf. Munte Athos

Agentia Viva Turism ( http://www.vivaturism.ro/ ) ofera un premiu special unui abonat la revista OrthoGraffiti, un loc gratis intr-un pelerinaj în Ucraina sau la Sf. Munte Athos (pentru detalii despre traseu, manastirile vizitate, datele si locurile de plecare, click pe bannerul Viva Turism de mai sus).

Pentru a intra în concurs pentru tragerea la sorti a acestui premiu, trebuie sa va abonati pentru 10 numere, pana cel tarziu la data de 20 martie 2010. Dupa data de 20 martie, imediat ce vom avea castigatorul, il vom anunta personal, dar si pe blog. Momentul tragerii la sorti va fi filmat, pentru a nu fi vreo suspiciune in legatura cu obiectivitatea concursului.

Pentru detalii despre abonamentele la revista OrthoGraffiti, click pe linkul http://www.orthograffiti.ro/abonare/ !

Mult succes! Doamne, ajuta!

Laurenţiu Dumitru
Editor Coordonator OrthoGraffiti

sursa: aici.

Teama de a vorbi celui iubit – pr. Savatie Baştovoi

Orice om doreste sa fie iubit. In sinea sa, fiecare crede ca stie de ce are nevoie de la celalalt pentru a se simti iubit. Inca din copilarie, mintea fiecaruia dintre noi a fost ocupata de fantasme despre dragoste, despre o relatie ideala cu oamenii langa care ni s-a dat sa traim.

Cu toate acestea, a vorbi despre dragoste este considerat un lucru cu totul sublim si inaccesibil omului de rand. Se crede ca despre dragoste vorbesc numai poetii.

Pentru ca toata lumea stia ca eu am scris poezii, nu o data mi s-a intamplat sa fiu rugat sa scriu scrisorele de dragoste de la numele unui tanar catre o tanara pe care eu nici nu o cunosteam. Desigur, n-am scris niciodata astfel de scrisori. N-am scris pentru ca niciodata n-am inteles cum cineva care iubeste nu poate gasi cuvinte pe care sa le spuna celui iubit. Intotdeauna am crezut ca in gura celui ce iubeste orice cuvant poate fi o declaratie de dragoste, dupa cum in gura omului superficial pana si cuvintele lui Hristos suna neplacut.

Oamenii, in special tinerii, traiesc complexul ca nu-si pot exprima dragostea, ca vor fi intelesi gresit de cel iubit sau ca nu vor fi intelesi deloc. De aceea cei mai multi prefera sa se dea in spatele unor autoritati consacrate. Un tanar va suferi mai usor esecul unui inceput de relatie, daca acest esec va fi provocat de un biletel care continea un vers de Eminescu sau o maxima a unui guru indian. Pare de neconceput, dar un adolescent prefera sa-si incredinteze soarta sa in mainile unui om care se „pricepe” la cuvinte, cerandu-i sa-i redacteze o scrisoare de dragoste catre fata pe care o iubeste, decat sa-si asume responsabilitatea de a fi el insusi in fata dragostei.

De unde aceasta teama de a vorbi celui iubit? De unde teama de a vorbi despre dragoste?

A vorbi despre dragoste este la fel de greu ca si a vorbi despre Dumnezeu. Asa cum exista oameni care nu cred in Dumnezeu, tot asa exista oameni care nu mai cred in dragoste.

Dragostea este de la Dumnezeu, ea este insusi Dumnezeu. Dragostea este la fel de cuprinzatoare si la fel de necunoscuta ca si Dumnezeu, iar despre lucrurile pe care nu le cunoastem nu putem vorbi, decat gresind. De aceea, din acest punct de vedere, este firesc ca oamenii sa nu se simta stapani in fata dragostei, sa-si constientizeze incapacitatea de a comunica verbal starea pe care o traiesc.

Ceea ce nu este normal, este faptul de a lasa pe altii sa-ti defineasca propria ta traire. Noi trebuie sa intelegem ca dragostea nu are nevoie de purtatori de cuvant, sa intelegem ca cea mai scumpa declaratie de dragoste este prezenta si ca un cuvant poate sa transmita ceva numai in masura in care cel ce l-a rostit este prezent el insusi in acel cuvant.
Hristos ne-a aratat ca ne iubeste nu pentru ca ne-a vorbit frumos, si, indraznesc sa spun, nici macar pentru ca a murit pentru noi, ci, mai ales pentru ca ne-a incredintat ca El Insusi este cu noi pana la sfarsitul veacului. S-ar fi putut intampla ca Cel ce a murit pentru noi 2000 de ani in urma sa-si schimbe relatia fata de omenire acum sau maine, dupa cum multi indragostiti care au facut gesturi de jertfa s-au schimbat in timp.

De aceea, nimic nu ne incredinteaza de dragostea lui Hristos, decat fagaduinta Lui de a fi cu noi pana la sfarsitul veacului. Moartea lui Hristos pe cruce nu trebuie luata ca o demonstratie de iubire, desi a fost si asta, caci cei ce iubesc nu au nevoie de demonstratii. Sfintii l-ar fi iubit pe Hristos chiar daca El ar fi ales o alta cale de rascumparare a omului, decat moartea Sa pe cruce. Insa nimeni n-ar fi suferit despartirea de Hristos si daca Hristos s-ar fi despartit de noi dupa Invierea Sa, nu numai cuvintele Lui cele pline de dragoste, ci si insasi moartea Sa cea din dragoste n-ar fi insemnat nimic.

Iata de ce cea mai scumpa declaratie si dovada a dragostei este prezenta, este legamantul, pe care si Hristos l-a facut cu noi, acela de a fi impreuna pana la sfarsitul veacurilor.

Hristos este prezent in cuvintele pe care le-a rostit. Evanghelia nu este o simpla informatie despre dragostea lui Hristos fata de noi, Evanghelia este o prezenta de netagaduit. Oricine citeste Evanghelia se impartaseste de Hristos, Il primeste in sine pe Hristos.

Cuvintele de dragoste ale oricaruia dintre noi sunt si raman cuvinte de dragoste numai in masura in care noi insine suntem prezenti in acele cuvinte, adica le indeplinim.

Evanghelia mai este numita si adunare de „cuvinte ale vietii vesnice”, asa cum a fost descoperita de catre Inger sutasului pomenit in Faptele Apostolilor. Altfel spus, atat cuvintele, cat si faptele noastre, au o valoare numai in masura in care pot ramane vesnice, vesnicie pe care o primesc din impartasirea cu Cel singur vesnic, Dumnezeu.

Asadar, dragostea este mai intai de toate prezenta, poate nu atat fizica, cat duhovniceasca, prezenta atotcuprinzatoare, prezenta pana la identificare. Este o prezenta in care doar Cel iubit mai exista, iar noi ne micsoram si ne golim pentru a lasa loc Aceluia sa ne cuprinda si sa ne umple de prezenta Sa. In fata acestei intalniri Sfantul Vasile cel Mare a gasit sa zica doar cuvintele pe care adunarea credinciosilor le canta pana astazi in biserici: „Sa taca tot trupul omenesc, caci Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, Hristos Dumnezeul nostru, vine sa Se junghie si sa Se dea spre mancare credinciosilor…”

Despre internet, filme şi (non)comunicare cu pr. prof. Constantin Necula

A apărut revista OrthoGraffiti pe luna ianuarie

Nr. 10 al revistei pentru tineri Orthograffiti pe luna ianuarie este pus în vânzare la pangarul Catedralei din Orăştie sau la Biserica din cartierul Micro II la preţul de 4 lei.

Din cuprins semnalăm:

cuvânt al arhiereului +Sebastian al Slatinei către ostenitorii şi cititorii revistei,

Mesajul unui DJ de 23 de ani către tineri,

“Iartă-mă, sunt tânăr!” – o pseudo-epistolă despre nemulţumirile unui puţin credincios faţă de agresivitatea unui mărturisitor al credinţei,

Despre machiaj – pr. Constantin Necula,

Sclavie şi dragoste – Răspunzând întrebărilor unui ateu – Pr. Savatie,

recenzie la cartea “Despre întâlnirea cu Dumnezeu” a Mitropolitului Antonie Bloom,

recenzie la filmul “2012″ : Apocalipsa şi manelizarea Revelaţiei