MĂRTURISITORII DE LA AIUD

„Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul.”

(George Orwell)

O bună ocazie pentru a cunoaste mai bine trecutul în vederea înţelegerii prezentului, dar şi pentru a avea linii directoare înspre viitor, un viitor nefabricat de alţii prin manipulare, îl poate constitui vizitarea Schitului „Înălţarea Sfintei Cruci” de la Aiud. Odata decizia luată, paşii vă vor duce singuri. Aceasta deoarece chemarea este mai mare decât propria voinţă atunci când ea nu s-a dezlipit încă îndeajuns de indiferentă. Deşi tonul relatării poate părea prea grav, întânirea cu realitatea obiectivă va topi totul într-o altă stare vecină cu bucuria.

Drumul până la Aiud se parcuge repede, aproape imperceptibil. Obiectivul principal, dupa ce am ajuns acolo, este biserica-monument de la Râpa Robilor. Locaşul de cult este unic prin arhitectura sa, totul pare renăscut din nimic. Intraţi în biserica, mireasma de mir vă transpune într-o altă stare, totul capată profunzimi. Altarul trimite străluciri aurii, aura sfinţilor poate. Pe pereţi ai aştepta să vezi icoane, însă toţi sunt placaţi cu marmură pe care sunt gravate alfabetic sute şi mii de nume. În dreptul fiecărui nume este înscrisă profesia sau ocupaţia: profesor universitar, ţăran, mecanic, medic, militar, general, student etc.

Părintele Augustin povesteşte despre supliciile îndurate de deţinuţii politici care nu acceptau să-şi renege credinţa. Tratamentul acestora devenea exerciţiu de tortură: ponegriri, bătăi, izolarea în camere cu o temperatură de -300 C, ucideri. Relatarea acestor momente de tragism este însoţită de prezentarea unor minuni ale credinţei cutremurătoare: vindecări de boli grave, găsirea lui Dumnezeu şi dobândirea păcii sufleteşti. Ca o dovadă ne sunt arătate rămăşiţele – sfinte moaşte făcătoare de minuni – găsite îngropate în cimitirul din jur. Minuni ale credinţei, dovadă că cei care au murit sunt sfinţi mucenici şi mărturisitori.

Ceea ce cu toţii aşteptăm acum este canonizarea acestor sfinţi, unii dintre ei fiind deja numiţi astfel…Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor.

Se poate înţelege de aici că cei care au săvârşit asemenea atrocităţi se fac vinovaţi de destructurarea fiinţei româneşti… Ceea ce ar mai putea să reclădească ce s-a distrus este credinţa în Dumnezeu !

A. B. (Orăştie)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: