Corul de la Orăştie – apariţie, evoluţie, performanţe muzicale

Secolul XIX este o perioadă de mari încercări pentru românii din toate cele trei ţări româneşti. Privind din prisma emancipării spiritului românesc Transilvania are un statut aparte. Aici lupta românilor pentru libertate şi afirmare naţională este întămpinată de mai multe piedici, decât în cele două principate române de dincolo de Carpaţi, care aveau să se unească sub un singur domn în 1859 şi să îşi câştige independenţa în 1877. Dimpotrivă, românii din Transilvania vor suporta un regim politic intolerant şi greu după Revoluţia de la 1848, iar odată cu apariţia Dualismului, a asocierii Regatului Maghiar la conducerea Imperiului Habsburgic în 1867, asociere ce va avea ca finalitate Imperiul Austro-Ungar; viaţa românilor transilvăneni se va îngreuna şi mai mult.

Modalitatea cea mai potrivită de a ieşi din aceasta situaţie grea pentru români a fost ridicarea prin cultură, iar ridicarea prin cultură s-a facut prin Biserică. Deşi suferind grele prigoane, Biserica Ortodoxă din Transilvania a avut posibilitatea de a pune anumite mijloace de emancipare a românilor. Astfel muzica a fost un instrument util şi plăcut ce a fost folosit în acest sens. Radiografiind acest peisaj al Transilvaniei din secolul XIX, vom vedea că Orăştia nu se va lăsa mai prejos ci va da adevărate ,,monumente” ale culturii româneşti.

Încă din anul 1867 există anumite dovezi despre o activitate muzicală intensă. Anul de naştere al Corului de la Orăştie este însă 1868 când aflăm din Protocolul despre şedinţele Comitetului Parohial şi Şcolar Greco-Oriental din Orăştie la data de 28 iulie 1868 că domnul învăţător Ioan Bena va fi remunerat cu suma de 200 fl. pentru a-şi desfăşura activitatea în calitate de învăţător, secretar al comitetului parohial şi nu în ultimul rând pentru a forma un cor. Un amănunt important este acela că în acest proces verbal învăţătorul Ioan Bena va avea un cor care va trebui să formeze ,,două coarde” (voci).  Acest protocol este actul de naştere al Corului de la Orăştie.

Corul de la Orăştie va avea un nou avânt începând cu anul 1883 când vine la Orăştie, ca profesor, Ioan Branga, având studii pedagogice la Sibiu, fiind elevul lui George Dima. Timp de mai bine de un sfert de veac, acest dascăl şi musician a dezvoltat activitatea corală şi a numit ansamblul ,,Reuniunea de cântări”. O strălucită afirmare avea să se petreacă în 1906 la Festivalul tuturor societăţilor corale româneşti (inclusiv cele din Imperiul Austro-Ungar, – 25 de formaţii), organizat la Arenele Romane din Bucureşti de către Societatea muzicală ,,Carmen”, condusă de D.G. Kiriac. Acolo, atât corul, cât şi dirijorul, au fost răsplătiţi, separat, cu Medalia de Aur.

În Septembrie 1913 au loc la Orăştie serbările ,,ASTRA”. Cu această ocazie, Ioan Branga va prezenta un frumos program alături de ,,Reuniunea de cântări”. În concertul dat de corul orăştian a cântat Cella Delavrancea, fiica scriitorului Barbu Delavrancea. În acelaşi an Ioan Branga se retrage din activitatea corală a Orăştiei.

După retragerea lui Ioan Branga, corul a avut de-a lungul vremii mai mulţi dirijori: C. Baciu, I. Rădulescu, A. Schmidt, V. Todea, A. Subescu, A. Medrea, I. Fleşeriu, N. Oancea.

După marea Unire de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, prin înfiinţarea Liceului ,,Aurel Vlaicu”, muzica va fi predată în liceu de specialişti, primul dintre ei fiind George Pârvu. Acesta va conduce în paralel şi corul bisericesc din oraş.Cor cu orchestra 1950

La sfârşitul deceniului III, În perioada interbelică se stabileşte ca profesor titular Nicolae Praţea, care va organiza cor pe patru voci cu elevii din cursul superior, corul bisericesc ,,Maica Domnului” şi un alt cor bisericesc cu corişti din oraş. Profesorul Nicolae Praţea s-a impus în faţa profesorilor liceului şi a propriilor corişti printr-un bun tact pedagogic şi muzical, prin exigenţă şi seriozitate. În perioada cât Nicolae Praţea a fost profesor la Orăştie, corul bisericii oraşului se va numi ,,Armonia” şi va avea ca dirijori între anii 1950-1987 pe P. Macarie, Ioan Apostol, Dorel Părău, Ioan Lucaciu.

În perioada ce a urmat anului 1947, corul Armonia a fost preluat de către corul Casei de Cultură. Totuşi, deşi conducerea politică era împotriva manifestărilor religioase, până la Revoluţia din 1989, corul ,,Armonia” îşi va desfăşura activitatea muzicală în cadrul parohiei ortodoxe Orăştie II.

Anul 1951 aduce pe profesorul Ioan Popa care va deschide noi perspective Corului de la Orăştie. Ioan Popa după ce renunţă la o carieră universitară în Cluj, revine în Orăştie şi preia Corul Casei de Cultură. După reînfiinţarea Liceului ,,Aurel Vlaicu” în 1954, corurile de elevi vor fi dirijate de către profesorii Ioan Brătescu şi Ioan Popa.Corul Casei de Cultură din Orăştie în costume populare la Timişoara în 1959, dirijor prof. Ioan Popa

Profesorul Ioan Popa va pune în scenă operetele ,, La şezătoare” de Tiberiu Brediceanu  şi ,,Crai Nou” de Ciprian Porumbescu în anii 1953-1954. Va pune din nou în scenă opereta ,,Crai nou” în 1957 iar în anii 1960-1961 va pune în scenă opereta ,,Ana Lugojana” de Filaret Barbu, cu aceasta luând pentru formaţie premiul II la nivel naţional, iar dirijorul Ioan Popa a luat premiul I ca dirijor. A avut colaboratori la scenografie pe Manole Secui, la coregrafie pe Maria Barbu iar la regie pe Cornelia Secărea. Punerea în scenă a acestor operete de către profesorul Ioan Popa a adus un mare prestigiu corului de la Orăştie, iar Corul Casei de Cultură şi corurile şcolare conduse de către acesta au adus multe premii şi cinste oraşului pe plan judeţean şi naţional.

În anul 1968 se împlinesc 100 de ani de la înfinţarea Corului de la Orăştie, iar serbările şi concertele date în cinstea acestui eveniment au venit din partea multor coruri şi grupuri vocale invitate din mai multe judeţe, corul de la Orăştie fiind condus de către prof. Ioan Popa. Cu această ocazie va apărea un volum omagial în cinstea corului scris de profesorul universitar Ion Iliescu de la Timişoara.

Profesorul Ioan Popa se va pensiona în anul 1987 şi va prelua mai întâi corul Catedralei, iar mai apoi pentru o perioadă de 11 ani până la finele anului 1998, Corul ,,Armonia”. În anul 1990, la iniţiativa şi sprijinul profesorului Ioan Popa, va avea loc primul festival de colinde şi muzică sacră din România de după 1989. Pe lângă preocupările liturgice ale unei formaţii bisericeşti, corul ,,Armonia” va susţine concerte la diferite evenimente precum aniversarea ASTRA din 1993, aniversarea liceului ,,Aurel Vlaicu” în 1994, ridicarea oraşului la statut de municipiu 1995, etc.

În 1996 este înfiinţat corul de copii ,,Vlăstarele Orăştiei” condus de profesorul Petru Androne Eli, ce va aduce multe premii municipiului Orăştie. Tot în această perioadă, tânărul Dani Şfarţ, ucenic al profesorului Ioan Popa, va crea un foarte bun grup vocal de tineret ,,Maica Domnului” şi va forma al doilea cor al Catedralei, corul ,,Arhanghelii”, compus din liceeni si tineri din municipiu. Corul ,,Arhanghelii” a devenit între timp cor permanent al Catedralei şi este condus şi în prezent de Dani Şfarţ.

După retragerea profesorului Ioan Popa din activitatea corală, o scurtă perioadă corul ,,Armonia” a fost condus de tânărul muzician Dani Şfarţ, iar mai apoi conducerea corului a fost preluată până în prezent de către învăţătorul Petru Boloţ.

Anul 2008 aduce cu sine aniversarea a 140 de ani de la înfiinţarea Corului de la Orăştie şi tot în acest an la 19 februarie profesorul Ioan Popa, care a fost peste 47 de ani dirijor al corurilor din Orăştie trece la cele veşnice.

std. Marius Ioan Popa, anul II, Teologie Pastorală, Alba Iulia

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: