Intrarea în biserică a noastră, a tuturor

Dacă din pilda cu bogatul căruia i-a rodit ţarina înţelegem că se cuvine a râvni la bogăţia sufletească, din Dumnezeu, din Sărbătoarea Maicii Domnului de astăzi învăţăm să ne îmbogăţim în Dumnezeu într-un singur loc pe această planetă. Şi anume, în biserică, intrând aici în Biserică, aşa cum vedem din Praznicul de astăzi pe copila Maria de 3 anişori păşind nevinovată, cu sufletul curat în Sfânta Sfintelor pentru o pregătire aparte, pentru a se îmbogăţi în Dumnezeu. Dar această copilă la vârsta ei, cum zic Sfinţii Părinţi, imediat ce a fost înţărcată, adică desprinsă de la sânul mamei, socotim că nu ar fi ajuns singură dacă nu era condusă de către părinţii ei binecredincioşi, Ioachim şi Ana. Pe de-o parte, aceşti părinţi au învăţat din rodul pe care Dumnezeul l-a dăruit în familia lor, Ana fiind stearpă şi înaintată în vârstă. Pe de altă parte bogatul nu a înţeles nimic din ţarina lui. Nu a înţeles că trebuie să-I mulţumească lui Dumnezeu dar să-L şi mulţumească pe Dumnezeu împlinind voia Lui.

Îmbisericirea aceasta a Mariei este simbolizată cu fiecare dintre copiii noştri îndată după Botez când preotul îl poartă pe noul-născut şi noul cetăţean al Raiului în faţa altarului închinându-l fiecărei icoane de pe iconostas. Este cât se poate de actual Praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică, astăzi când tot mai mulţi părinţi îşi abandonează copiii în grija altora, a şcolii, a rudelor mai în vârstă sau a cartierului, din dorinţa de a câştiga pe partea materială, departe de ţară, departe de sufletul celor mici. Aşa cum floarea nu poate înflori fără căldura soarelui nici copilul n-ar trebui lipsit de căldura sufletească a părinţilor.

Mai mult ca oricând, exemplul părintesc al Sfinţilor Ioachim şi Ana, care din copilărie au purtat pe Maica Domnului nostru în Templu, acest minunat exemplu se cuvine a-l urma părinţii de astăzi ca şi ei, la rândul lor, să-şi aducă a lor copii, mai des, în Biserică, unde au posibilitatea îmbogăţirii treptate în Dumnezeu prin educaţia moral – creştinească. Cu tinerii rebeli şi mereu răzvrătiţi e mai greu de discutat, nu imposibil. Însă tânărul care a fost crescut de mic sub cupola Bisericii, acela vine singur la Biserică pentru că ştie unde este adevărata bogăţie şi ştie cum să o dobândească.

O astfel de bogăţie nestricăcioasă şi izvorâtoare de fericire, pe care o năzuim, să cerem în rugăciuni ca Darnicul Dumnezeu să o dăruiască şi să rodească în sufletele noastre.

mrd. Alexandru Oltean

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: