VREDNIC ESTE!

26/03/2011

Advertisements

Întronizarea Mitropolitului Andrei Andreicuţ

25/03/2011

Astăzi, într-o zi de mare însemnătate în calendarul liturgic al Bisericii dar şi în istoria Ardealului, când Arhiereul Andrei primeşte cârja mitropolitană, nu putem să uităm pe cei ce-i lasă în urmă în Eparhia păstorită timp de peste 20 de ani. Un arhiereu care lasă loc mai mult decât de “Sărut dreapta!” după plecare, un arhiereu mereu în mijlocul credincioşilor, iubitor al slujbelor bisericeşti, orator neobosit al Cuvântului, catehet ordonat şi pasionat, părinte haric şi distins profesor. Acesta este Arhiepiscopul ce se înveşmântează astăzi în metropola Clujului. Respectăm voia Domnului care văzându-i jertfelnicia l-a chemat la o largă răspândire a misiunii duhovniceşti. M-a copleşit articolul scris de un doctor din Alba Iulia în cotidianul Unirea, drept pentru care, dau cuvântul unuia dintre cei care rămân astăzi fără un ierarh drag.

diac. Alexandru Oltean

……………………………………………………………………………………………….

UN OCHI RÂDE, ALTUL PLÂNGE

dr. Mircea Frenţiu (Alba Iulia)

“Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut printr-o mare încercare, dar a fost trecută cu înţelepciune şi mai ales cu dreptate alegând pentru postul de Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului pe Înalt Prea Sfinţia Sa Andrei Andreicuţ, Arhiepiscop de Alba Iulia.
Noul nostru mitropolit care poartă un nume extraordinar în istoria creştină a românilor şi are o zi de naştere predestinată – 24 ianuarie, ziua Unirii, este acel ierarh care are puteri supranaturale, magice de fapt, de păstrător al credinţei străbune şi de purtător al candelei iubirii de neam în vechiul Ardeal. El are înţelepciunea de-a răbda şi uita dar eu ca admirator al dânsului nu pot să uit nedreptatea care i s-a făcut în 2005 când în bătălia pentru scaunul Mitropoliei de la Sibiu, scaun lăsat liber de Antonie Plămădeală i s-a făcut o mare nedreptate pe care acum, Dumnezeu, prin Sfântul Sinod a îndreptat-o.
Ca şi împăratul din poveste, un ochi al meu râde când vede realizările noului mitropolit, ierarh care nu s-a retras niciodată într-un turn de fildeş sau de piatră între zidurile cetăţii din Alba Iulia, chiar şi când era supărat de răutatea umană, ci a fost prezent necontenit în mijlocul credincioşilor pe care-i păstoreşte. Prin munca lui neobosită de 21 de ani de episcopie şi 12 ani de preoţie a şlefuit sufletele a mii şi mii de credincioşi pe care i-a transformat prin insuflarea credinţei în adevărate opere de artă ale lui Dumnezeu. El a cultivat frumosul în toate formele sale dar mai ales în relaţiile interumane. Nobleţea compasiunii a fost transformată de dânsul în cel mai mare institut de binefacere numit Filantropia Ortodoxă de Alba care are cele mai multe aşezăminte sociale din ţară.

Prin resorturile profunde ale sufletului său care caută mereu credinţa înfiinţează la Alba Iulia: Seminarul Teologic, Facultatea de Teologie, postul de radio Reîntregirea şi multe altele. Numărul mănăstirilor, schiturilor şi unităţilor monahale, focare de spiritualitate şi cultură românească, creşte de la două în 1990, la 43 în prezent. Se construiesc peste 200 de biserici printre care şi Catedrala Ortodoxă de la Blaj. Se implică activ în organizarea comunitară a parohiilor, în apariţia numeroaselor reviste teologice şi cărţi de teologie tipărite la Editura Episcopiei. A fost şi este un dirijor magic al Marii Simfonii numită Arhiepiscopia de Alba şi Mureş.
Un ochi al meu plânge fiindcă păstorul nostru ne părăseşte şi pleacă spre Alma Mater Napocensis şi mă gândesc cu îngrijorare ce va lăsa în urmă, cine va fi noul nostru păstor care ne va îndruma paşii spre credinţă. Îl rugăm cu disperare să ne lase un om tot atât de puternic ca şi dânsul pentru a ne ocroti pe noi mirenii, pentru a ocroti tot ce s-a făcut în anii aceştia în Alba şi Mureş. Nu vrem în nici un chip să cădem sub conul de umbră al Mitropoliei Sibiului şi am dori ca sărbătoarea Bunei Vestiri să ne aducă pe lângă intronizarea noului mitropolit şi marea veste bună şi anume vestea ca Episcopia de Alba să rămână supusă părintelui nostru duhovnicesc Mitropolitul Andrei al Ardealului de Nord.
Dr. Mircea FRENŢIU

preluare sursă: Ziarul Unirea Alba Iulia


Arhiereul Andrei a fost ales Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

18/03/2011
Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ este noul Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, ne informează: 

Întrunit în şedinţă de lucru în Sala Sinodală din Reşedinţa patriarhală, în ziua de 18 martie 2011, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales prin vot secret, cu 29 de voturi din 46 exprimate, pe Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei Andreicuţ în scaunul vacant de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Preasfinţitul Părinte Irineu Bistriţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, a obţinut 17 voturi.

Ceremonia de întronizare a noului Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului va fi oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în Catedrala Mitropolitană cu hramul Adormirea Maicii Domnului din municipiul Cluj-Napoca, în ziua de 25 martie 2011, la sărbătoarea Bunei Vestiri.

………………………………………………………………………………………………………….

 

Arhiepiscopul Andrei a slujit 21 de ani ca arhipăstor al Eparhiei de Alba Iulia, 5 ani ca preot în Alba Iulia şi 7 ani într-o parohie grea din Turda. Treptat, parohia vrednicului păstor de suflete s-a lărgit. Observăm limpede că lumina nu rămâne sub obloc ci este pusă pentru a lumina cât mai mult în întunericul acestor vremuri.

Cu drag ne reamintim relatările ÎPS Sale, rostite cu nostalgie, despre prima parohie, de la Turda-Fabrici. Cu siguranţă, de acum înainte ÎPS se va gândi şi ruga pentru Arhiepiscopia de Alba Iulia, parohia cea mare, pe care a clădit-o temeinic.

Clerul şi poporul din Arhiepiscopie va resimţi un gol şi un dor cu plecarea ierarhul Andrei, dar în acelaşi timp,  Eparhia este chemată să mărturisească tot ce a primit prin cuvântul, slujirea şi dragostea părintelui arhiepiscop.

Bucuria noastră se cuvine a fi bucuria omului care se încredinţează total în voia lui Dumnezeu, chiar şi atunci când se desparte de cei dragi de o viaţă. Şi când eşti în ascultarea lui Dumnezeu, bucuria inimii este darul lui Dumnezeu ca răsplată pentru slujirea ce o faci.

Întru mulţi ani, Părinte Mitropolit!

diac. Alexandru Oltean


Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania al Ardealului păşeşte în Veşnicia Cerului

01/02/2011

Mitropolitul nostru Bartolomeu, în seara aceasta, s-a mutat la Domnul. A lăsat multă tristeţe şi mare gol în sufletele noastre, în sufletele vlădicilor ce am aparţinut de această Mitropolie, în sufletele preoţilor, în sufletele credincioşilor şi în sufletele tuturor vlădicilor din ţară şi ale românilor care iubesc spiritualitatea şi cultura românească. A plecat după o viaţă care n-a fost uşoară. Noi credem că şi de dincolo va ramâne aproape de noi. Oricum, un cuvânt mai potrivit decât cel al Sfântului Apostol Pavel, n-aş putea reda în aceste momente. Sfântul Pavel îi scrie lui Timotei ceea ce ar putea spune şi Mitropolitul nostru Bartolomeu: „Lupta cea bună am luptat, alergarea am săvârşit, credinţa am păzit, de acum mă aşteaptă cununa vieţii pe care mi-o va da Dreptul Judecător”. A fost un om deosebit. L-am iubit mult, cu toţii. Poate şi fiindcă numele său a fost predestinat, pentru ca Valeriu, numele de mirean, vine de la latinescul „valere”, adică „a fi puternic, a fi sănătos”. A fost un om deosebit de viguros. Iar numele „Bartolomeu”, care mai este numit şi „Natanael”, dacă ar fi să îl tâlcuim am folosi un cuvânt al Mântuitorului pe care l-a zis atunci când venea Natanael către El: „Iată un israelit în care nu este vicleşug!”.

Mitropolitul nostru Bartolomeu a fost un om fără vicleşug. Ce a avut de spus, a spus şi puteai crede în cuvântul lui. Principiile cele trei pe care le-a pretins şi le-a impus în administraţie sunt extraordinare: frica de Dumnezeu, obiectivitate şi transparenţă. E greu să rezumăm în câteva cuvinte o viaţă de om şi de om deosebit cum a fost Mitropolitul nostru. A trecut şi prin bune şi prin rele. A fost şi un lider cum puţini lideri au fost, pentru că a condus greva studenţilor în 1946 şi repercusiunile le ştim, a făcut grei ani de temniţă. După aceea, şi ca scriitor, şi ca om al Bisericii şi ca om al culturii, iar acum, la bătrâneţe, ca şi Mitropolit, s-a remarcat pe toate planurile, dacă ar fi sa pomenim doar monumentala traducere a Sfintei Scripturi. Nu mai fac bilanţul celorlalte scrieri laice şi teologice pe care le-a lăsat Bisericii şi culturii româneşti.

Acum, când s-a mutat la Domnul şi ne lasă trişti, ne exprimăm compasiunea noastră tuturor celor ce l-au iubit şi, în acelaşi timp, ne ridicăm gândul către Tatăl cel Ceresc şi-L rugăm să-i facă parte de odihnă în loc luminat, în loc de verdeaţă, unde nu este nici întristare, nici suspinare, ci viaţă lină, fără de sfârşit. De fapt, când l-am văzut ultima dată, vineri, se vedea că este în această stare de linişte, care era premergătoare marii treceri în eternitate. Dumnezeu să-i facă parte de odihnă!

Înalpreasfinţitul Părinte ANDREI, Arhiepiscop de Alba Iulia


Un câştig în Cer, o pierdere pe pământ! Fiecare zi dăruită de Dumnezeu Mitropolitului Bartolomeu a fost pentru noi o binecuvântare! Vocea lui vibra în sufletele noastre. Cuvântul lui ne-a luminat pe toti. O imensă comoară lasă în urmă. Începând de acum, mult mai mulţi o vor descoperi şi o vor preţui. Dacă până acum a fost lăudat şi acuzat, de acum înainte va fi pomenit cu dragoste, respect şi nostalgie, descoperind cu toţii cu adevărat valoarea acestui cărturar şi ierarh al Bisericii şi neamului nostru!

Acum când păşeşte în Veşnicia Cerului, rugăm pe Domnul Vieţii şi al morţii să-i facă odihnă cum şi pe noi ne-a odihnit prin cuvântările sale!

Alex. O.

preşedinte L.T.C.O.R. Orăştie

This slideshow requires JavaScript.



“Succesul tinerei generaţii îşi are rădăcina în educaţia creştină” – Arhiereul Andrei

12/11/2010

“O echipă de entuziaşti a alcătuit un proiect minunat: Paşaport pentru succes. Proiectul îşi propune, ca obiectiv, formarea abilităţilor de viaţă în rândul tinerilor. Începutul educaţiei este gândit cu ajutorul jocurilor. Jocul trebuie să devină un instrument de transmitere a deprinderilor practice, a unei limbi elegante şi chiar a valorilor creştine.
Este de mare importanţă şi tematica jocurilor. Ea trebuie bine aleasă. Pentru că, din nefericire, adesea jocurile transmise prin media – televizor şi internet – nu numai că sunt lipsite de duh creştin, dar cultivă şi agresivitatea. Pe deasupra, aceste jocuri sugerează şi imoralitatea. În acest caz nu poate fi vorba de „formare”, ci de „deformare” şi nici de succes, ci de prăbuşire.
Succesul îşi are izvorul într-o educaţie creştină. „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă, zice Înţeleptul Solomon, şi nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22,6). Tânărul, deprinzând un mod corect de a gândi, de a vorbi, de a acţiona, are toate şansele să ajungă un om educat şi manierat.
N-am putea spune că românii n-au un dram de credinţă dar, dacă suntem sinceri, sunt tare deficitari la educaţie. Începând cu normele elementare de comportament şi culminând cu situaţiile în care trebuie să dea lumii ceea ce au învăţat să facă, sunt foarte deficitari.
Pe bună dreptate Sfântul Grigorie de Nazianz spunea că „arta artelor este să-l formezi pe om, cea mai instabilă şi cea mai complicată fiinţă dintre vieţuitoare”. Dar şi când ai reuşit să-l educi cum trebuie, vei putea avea mângâierea că ai dat societăţii un om integru! „Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, spune Sfântul Antonie cel Mare, făcător de om trebuie să se numească”.
Acelaşi Sfânt Părinte ne-a lăsat şi criteriile după care putem constata că un tânăr este educat: „…privirea, mersul, glasul, râsul, ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreptează spre tot mai multă cuviinţă. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer treaz şi închide intrarea patimilor şi a ruşinoaselor aduceri aminte”. Un asemenea tânăr are toate şansele să răzbească în viaţă.
În educarea tinerilor trebuie să avem grijă şi de cercul prietenilor în care se învârt. Dacă aceştia sunt tineri cuminţi şi, în cazul ideal, credincioşi, anturajul îi va îndemna să facă lucruri şi mai bune. Evagrie Ponticul spunea în veacul al IV-lea că „trebuie să ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos şi de ajutor vieţuirii tale. Fugi de întâlnirile cu tinerii răi şi scandalagii, şi cu nici unul din aceştia să nu locuieşti împreună; ba şi de sfaturile lor cele de nimic să te lepezi. Căci nu locuiesc lângă Dumnezeu şi nici statornicie n-au. Prietenii tăi să fie tinerii paşnici, fraţii duhovniceşti…”. Cât de actuale sunt aceste sfaturi şi în veacul XXI !
Dacă eşti realist nu poţi pretinde tinerilor să se comporte ca şi bătrânii. Ei au nevoie, dacă sunt copii – de jocuri, dacă sunt adolescenţi – de distracţii potrivite vârstei lor. Numai că acestea trebuie să fie elegante şi morale. De aceea, cei ce organizează petrecerile lor, sau chiar tinerii înşişi să fie atenţi la acest lucru. Le spune Înţeleptul Solomon: „Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa” (Eclesiastul 11, 9).
Aşa că entuziaştilor, care au scris proiectul Paşaport pentru succes, le dorim să-şi vadă munca încununată cu reuşită. Lor însă, Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şi tuturor celor ce se ocupă de educarea tinerilor, ba chiar tinerilor înşişi, le atragem atenţia cu seriozitate: nu există succes fără educaţie creştină!”
 

† A N D R E I ,

Arhiepiscop al Alba-Iuliei

Sursa: Radio Reintregirea

Data: 12 Noiembrie 2010


Sfinţirea “Catedralei” din Cugir

10/09/2010

Sâmbătă, 11 septembrie 2010, Părintele Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei a târnosit noua biserică a Cugirului cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, locaş de închinare frumos ca o catedrală pentru orăşelul dintre munţi.

Credincioşii, bărbaţi, femei şi copii, au putut să se închine la Sfânta Masă a Altarului  după Sfânta Liturghie.

Cinste cugirenilor care au contribuit la zidirea acestui minunat locaş de odihnă întru Domnul, al şaselea în oraş!