Noutăţi editoriale: ANASTASIMATARUL TRANSILVAN după D. Cunţanu

29/10/2010

Un mijloc eficient de a face misiune este prin slujbele cântate frumos şi corect. Această idee a stat la baza alcătuirii unui ANASTASIMATAR alcătuit de către părintele Vasile Stanciu de la Cluj ce conţine Cântările VECERNIEI de sâmbătă seara şi ale UTRENIEI de Duminică dimineaţa, compuse şi fixate pe notaţie liniară după melodiile celor opt glasuri bisericeşti, notate de preotul DIMITRIE CUNŢANU.

Primul Anastasimatar cunoscut este cel al lui Hrisafie cel Nou, protopsalt al Bisericii Patriarhale din Constantinopol între anii 1655-1680 apărut în 1671. În spaţiul românesc avem Psaltichia românească a lui Filotei sin agăi Jipei din 1713, Anastasimatarul lui Mihalache Moldoveanu din 1767, Anastasimatarul lui Macarie Ieromonahul din 1823, primul tipărit în limba română, după cel al lui Petru Efesiul, Anastasimatarul lui Dimitrie Suceveanu în 1846, Prescurtare din Bazul muzicii bisericeşti şi din Anastasimatar, alcătuit de Anton Pann şi tipărit în anul 1847 şi Anastasimatarul lui Antonn Pann, tipărit în anul 1854, tradus în  româneşte după cel al lui Dionisie Fotino.

Primul care va porni o acţiune de culegere, selectare şi punere în scris a melodiilor celor opt glasuri în mediul transilvănean va fi preotul şi profesorul Dimitrie Cunţanu. Culegerea sa va fi prima colecţie de cântări bisericeşti în notaţie liniară, fiind intitulată Cântările bisericesci după melodiile celor opt glasuri ale Sfintei Biserici Ortodoxe Române tipărită la Viena în 1890. În aceasta culegere Dimitrie Cunţanu publică pentru prima dată în Transilvania melodiile tradiţionale aşa cum circulau prin oralitate: papadic, stihiraric şi irmologic, respectând cu stricteţe metodologia regulilor tipiconale lansate din 1814 de Reforma hrisantică. În acest fel, părintele Vasile Stanciu opinează că lucrarea lui Dimitrie Cunţanu poate fi considerată drept primul Anastasimatar tipărit în Transilvania după Reforma hrisantică. Această culegere va fi retipărită în încă trei ediţii la Sibiu în 1925, 1932 şi 1943 fiind ingrijită de către Timotei Popovici.

Aşa cum îi spune titlul această carte conţine slujba Învierii din Octoih de Sâmbătă seara şi de Duminică dimineaţa, iar modalitatea prin care părintele Stanciu a aplicat melodiile culese de Dimitrie Cunţanu permite oricui folosirea acestui Anastasimatar.

În loc de concluzie sugerez celor pasionaţi de muzica bisericească şi de frumuseţea cultului divin să se apropie de aceasta lucrare muzical-duhovnicească pentru o slujire mai frumoasă.

std. Ioan Marius Popa, anul III, Teologie Pastorală, Alba Iulia

Lucrarea se găseşte de cumpărat prin distribuitorii Editurii Reîntregirea la preţul de 48 lei.

Advertisements

Cântările bisericeşti după Dimitrie Cunţanu

09/05/2010

Anul 1890 marchează o cotitură în cadrul muzicii bisericeşti din Transilvania. În acest an, preotul şi profesorul Dimitrie Cunţanu de la Sibiu, publică la Viena ,,Cântările Bisericesci după melodiile celor opt glasuri”.

Proiectul de publicare a acestei lucrări este însă mai vechi, din timpul păstoririi marelui mitropolit Andrei Şaguna. Astfel mitropolitul Andrei Şaguna îl însărcinează pe Dimitrie Cunţanu în 1868 să culeagă şi să fixeze pe note, în cadrul muzicii liniare cântările bisericeşti din cuprinsul Mitropoliei Ardealului.  Munca ce a urmat a fost grea şi anevoioasă iar deplasarea pentru culegerea cântărilor bisericeşti a fost adeseori întâmpinată de mari dificultăţi de ordin material.

În prefaţa acestei lucrări preotul profesor Dimitrie Cunţanu ne descrie modul cum a cules aceste cântece şi chiar oferă celor ce doreau să se iniţieze în cadrul muzicii bisericeşti, anumite tehnici de învăţare şi aplicare a glasurilor bisericeşti.

Prin tipărirea acestei lucrări, Dimitrie Cunţanu a salvat de la dispariţie şi de alterare muzica bisericească transilvăneană de origine bizantină.

,,Cântările Bisericesci după melodiile celor opt glasuri” va fi editată de patru ori, prima ediţie este cea din 1890, iar următoarele trei vor fi îngrijite de Timotei Popovici, 1924, 1932, 1943.

Foarte multe din cântecele culese şi prelucrate de Dimitrie Cunţanu vor fi apoi preluate şi vor apărea în alte cărţi destinate muzicii de strană de către profesori de muzică de la Sibiu, Cluj, Alba-Iulia: Timotei Popovici, Gheorghe Şoima, Ioan Brie, Vasile Stanciu, Adam Domin, etc. În zona Orăştiei avem prelucrări după cântecele lui Dimitrie Cunţanu făcute de către profesorul Ioan Popa.

Pun la dispoziţia celor interesaţi de muzica bisericească a treia ediţie a acestei cărţi de muzică bisericească din 1932. Doresc mult spor duhovnicesc celor ce vor dori să înveţe glasurile, podobiile, liturghia şi irmoasele culese, aranjate şi notate de Dimitrie Cunţanu.

Pentru document apasati aici>>> Carte de Dimitrie Cuntanu


std. Ioan Marius POPA, Teologie Pastorală anul II, Facultatea de Teologie din Alba Iulia


24 aprilie: Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Ilie Iorest şi Sava Brancovici, Mitropoliţii Ardealului

23/04/2010

Sfântul ierarh Ilie Iorest, mărturisitor al dreptei credinţe pe pământul românesc, a fost mitropolit al Ardealului între anii 1640 şi 1643. S-a născut în Ţara Ardealului, din părinţi dreptcredincioşi. Din copilărie a intrat în Mănăstirea Putna din Moldova. Primind apoi îngerescul chip, s-a învrednicit de harul preoţiei. Pentru învăţătura lui iscusită şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu a rânduit să fie ales în scaunul de mitropolit al Ardealului. Luptând cu bărbăţie împotriva calvinilor abătuţi de la dreapta credinţă, care căutau să surpe Ortodoxia din sufletele românilor, a tipărit cărţi bisericeşti de învăţătură şi a cercetat sat cu sat povăţuind şi îndrumând pe fiii săi duhovniceşti. În această luptă nu l-au înfricoşat nici ameninţările, nici opreliştile craiului Ardealului şi ale căpeteniilor calvineşti. Pentru aceasta, curând au născocit împotriva sfântului ierarh pâri mincinoase, au adunat sobor şi l-au scos din scaun, aruncându-l în temniţă. Nouă luni a stat sfântul în temniţă, legat cu lanţuri grele la mâini şi la picioare. Din când în când, era scos din temniţă la privelişte, înaintea bisericii sale din Bălgrad; şi era batjocorit, despuiat de haine şi bătut cu nuiele pe trupul gol. Dumnezeu însă n-a voit ca acest cuvios al Lui să fie dat pierzării. A fost slobozit din temniţă, în schimbul unui preţ de o mie de taleri. Cum nu avea de unde să-i plătească, a pus 24 de chezaşi, iar el a plecat în Moldova şi apoi în Rusia, unde a adunat aceşti bani pentru despovărarea chezaşilor. Peste 10 ani, în 1656, Dumnezeu l-a rânduit să păstorească episcopia Huşilor şi după puţină vreme s-a săvârşit în pace. Read the rest of this entry »