Criza familiei contemporane (III)

11/08/2009

Alcoolismul – boală de familie

În majoritatea cazurilor de probleme în familie există cel puţin o persoană care a căzut în patima băuturii. Cazurile se repetă şi devin tot mai accentuate, în măsura în care omul se depărtează de Dumnezeu, în măsura în care dacă merge la biserică, merge din obişnuinţă, din rutină. Situaţiile devin din ce în ce mai neplăcute pentru cei care sunt în situaţia de a suporta pe cineva care bea peste masură şi care devine din ce în ce mai greu de controlat. Aceste cazuri sunt tot mai dese încât dacă nu avem noi în familie pe cineva care are probleme cu băutura, cu siguranţă cineva apropiat sau foarte cunoscut nouă e în această situaţie. alcoolic

Cine este în această situaţie îşi pune problema, ce poate face pentru alcolicul din familie, ce poate face pentru ceilalţi membrii ai familiei, ce poate face pentru el. Dacă nu se găseşte o soluţie echilibrată, în multe cazuri s-a ajuns la nebunie sau să cadă în patima beţiei, ca semn de deznădejde.

Această situaţie creează o obsesie în familie în care de multe ori, familia ajunge să fie la fel de obsedată de băutul alcoolicului ca şi alcoolicul însuşi, numai că familia încearcă să găsească un mod de a-l face pe alcoolic să renunţe la consum, în timp ce alcoolicul încearcă să găsească modalităţi de a continua băutul. Ca urmare a acestei obsesii, ei uită de orice altceva. Copiii sunt neglijaţi, prietenii părăsiţi, nu mai există nici un interes pentru lumea exterioară, responsabilităţile sunt uitate.

marSpecialiştii care au studiat această problemă, ca să înţelegem mai bine situaţia, ne propun să ne imaginăm un măr mâncat pe dinăuntru de un vierme. Găurile făcute de vierme sunt aparent haotice, ele parcurg un drum întortochiat prin miezul mărului. Putem da acestui vierme numele de alcoolism. Printr-o analogie putem spune că mărul este familia, că într-un timp mai îndepărtat relaţiile între membrii familiei au fost bune, armonioase, că exista o comunicare constructivă între ei şi că dragostea şi întelegerea reciprocă îi unea şi la bine şi la greu. De data asta însă mărul are un oaspete nepoftit, acum avem de a face cu un intrus, care a schimbat aproape total aspectul, natura şi calitatea relaţiilor între membrii familiei, mai ales între soţ şi soţie. Intrusul-vierme roade, devorează tăcut şi meticulos, miezul mărului, legatura acestuia cu trecutul şi prezentul, ori punctul terminus al acestei aventuri este moartea biologică a mărului, uscarea treptată şi căderea cu un strigat mut către pământ.

Trebuie să existe în noi o luptă, o sete de a ajunge la familia pe care ne-o dorim. Dacă acceptăm de la început aceste devieri comportamentale atunci înseamnă că am abandonat lupta de a avea o familie serioasă. Cum nu există compromis la nivel de credinţă, nu putem să ne compromitem nici principiile sănătoase cu privire la o viaţă normală. alc_poz_ro

Dacă în speranţa că va fi bine acceptăm o luptă cu patima, putem ajunge şi noi în aceeaşi situaţie, în cazul în care nu suntem pregătiţi. Vedem cu toţii soţii de alcoolici care au ajuns şi ele să bea sau să o ia razna. Ideea este că dacă din dorinţa de a face faţă situaţiei se ajunge la eşec, atunci trebuie văzut ce e de făcut. Problema se pune în măsură ce aceste cazuri sunt majoritare, în astfel de situaţii, se ajunge de la o persoană alcoolică să se distrugă şi celelalte de lângă. Din moment ce un alcoolic nu poate fi oprit dacă nu prezintă o pocăinţă cât de cât, consider că trebuie ca ceilalţi membrii ai familiei să-şi continue viaţa aşa cum trebuie trăită, chiar şi separat. Asta nu înseamnă o abandonare a alcoolicului, ci pur şi simplu un drept la viaţa care am primit-o de la Dumnezeu.

(Va urma)

Mihai Gălăţeanu (23 ani, Sibişel, jud. Hunedoara)


Criza familiei contemporane (II)

26/07/2009

TRĂSĂTURI MOŞTENITE ÎN FAMILIE

După o analiză mai atentă a comportamentului nostru observăm că avem unele trăsături identice cu cele ale părinţilor. Aceste gânduri, convingeri şi acţuni ce au fost modelate de către părinţi, pot fi spre zidirea noastră sau pot fi spre distrugerea valorilor noastre. Multe dintre comportamentele noastre îşi au originea în copilăria noastră, iar părinţii au o mare influenţă asupra a ceea ce suntem şi ceea ce am devenit.

cearta familie

În cazul în care cineva a crescut în duh de ceartă, acelaşi lucru îl va face la rândul lui, dacă părinţii lui sunt reci şi retraşi, riscă să procedeze la fel ca ei. Sau aceeaşi situaţie poate avea rezultat diferit. Adică crescând în duh de ceartă, el să fie cel mai calm şi blând cu familia lui sau sătul de răceala şi indiferenţa părinţilor lui, el să fie foarte deschis şi atent cu copiii lui. Cu alte cuvinte modul în care îşi întemeiază o familie şi îşi creşte copiii este influenţat de familie şi modul în care a crescut.

Având bogate cunoştinţe medicale, părintele Arsenie Boca aduce o explicaţie logică a situaţiilor problematice cu care ne confruntăm în familiile noastre: „Zgârcenia, lăcomia, invidia, beţia, necredinţa, minciuna, curvia şi celelalte configurează organismul potrivit cu fiecare din aceste patimi şi se rezumă apoi în factorii ereditari şi aşa se seamănă în urmaşi patimile contra firii, ca tot atâtea boabele de neghină în ţarina lui Dumnezeu. Iar ei, la rândul lor, ce vrei să rodească? Sau aceleaşi, sau urmările acestora, sau pe amândouă, urmând, fie modul dominant al eredităţii, după care caracterele normale sau patologice trec de la generatori la urmaşi aproape obligatoriu, fie urmând modul atavic, când caracterele se ascund o generaţie dau două şi apar, dintr-o dată, pe neaşteptate, într-al 3-lea sau al 4-lea neam de oameni. Nu cumva aşa vin repetiţiile istoriei?

cearta familie 2Părintele Paisie Aghioritul ne aduce o explicaţie din acest punct de vedere ca să înţelegem dreptul nostru în a avea o viaţă liniştită: „Greşelile părinţilor le plătesc copiii. Unii părinţi îşi distrug copiii, însă Dumnezeu nu este nedrept, ci are o deosebită dragoste faţă de copiii nedreptăţiţi din lumea aceasta, fie de către părinţi fie de către alţi oameni. Atunci când din pricina părinţilor copilul o ia pe un drum strâmb, Dumnezeu nu-l va lăsa, pentru că i se justifică adevărul dumnezeiesc. El va rândui astfel lucrurile, încât să îl ajute”. De asemenea aflăm de la părintele că dragostea sau lipsa ei în familie poate să mângâie sau să tulbure familia atunci când ea lipseşte: „În casă este absolut necesar să existe o atmosferă de dragoste şi pace. De fiecare dată când copilul va primi în familie puţină dragoste, dar la un moment dat va aluneca puţin, se va întoarce, deoarece va vedea că nu poate afla dragoste în altă parte, ci numai făţărnicie. Dar atunci când îşi va aduce aminte scenele urâte din familie, certuri şi neînţelegeri, cum îl va trage inima să se mai întoarcă?”.

Ca să vedem lucrurile în perspectivă ziditoare trebuie să medităm la ceea ce trebuie să schimbăm în viaţa noastră pentru a avea o viaţă plăcută lui Dumnezeu. (Va urma)

Mihai Gălăţeanu (23 ani, Sibişel, jud. Hunedoara)