Documentar despre Sfântul Nectarie de Eghina

08/11/2012

Advertisements

Meditaţii duhovniceşti la Patericul Egiptean

29/06/2012


Mărturii bizantine la Orăştie

21/06/2011

pentru claritate daţi click pe afiş!


Mărturisirea Adevărului prin salutul creştinesc

02/06/2011

Creştinii de pretutindeni au în obicei mărturisirea adevărului despre Învierea Fiului lui Dumnzeu printr-un salut binecunoscut: “Hristos a înviat!”, “Adevărat, a înviat!”. De la Paşti până la Înălţarea Domnului se practică acest salut-mărturisitor. L-am moştenit din vechime şi poate că nu ne-am gândit cum a pătruns şi de ce e în uz până astăzi. Cu prilejul prăznuirii Înălţării Domnului vreau să răspund acestei curiozităţi stârnite punând în paralel cele două acte săvârşite de Iisus în procesul de răscumpărare şi înălţare a firii umane.

Unii creştini, dintr-un pietism nejustificat, ca o continuare a salutului pascal amintit, salută de la Înălţare până la Rusalii astfel: “Hristos S-a înălţat!”, “Adevărat că S-a înălţat!”. Nu este greşit conţinutul salutului, însă este nepotrivit ca practică. De ce? Argumentul l-am găsit la Pr. Prof. Dr. George Remete, titularul disciplinei Dogmatică Ortodoxă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, distins profesor care în repetate rânduri ne-a atras atenţia asupra acestui salut susţinând astfel: “Învierea Domnului e singurul act mântuitor realizat de Iisus Hristos în lipsa oamenilor, fără martori. Învierea Domnului nu a avut martori. În mormântul sfânt nu s-a mai aflat nimeni. Soldaţii păzeau mormântul afară. Mironosiţele şi apostolii doar au constat la urmă faptul că Hristos a înviat. Salutul este justificat dogmatic doar la Înviere.” Din acea vreme ucenicii Mântuitorului doreau să mărturisească tuturor adevărul Învierii, împlinirea promisiunii Învăţătorului, chiar şi prin cel mai simplu mod, salut pascal.

La Naşterea Domnului au fost martori de faţă, Iosif dintru început, păstorii şi magii mai apoi. La fel şi la Înălţare, Hristos a urcat pe Muntele Măslinilor împreună cu ucenicii. Sfânta Tradiţie menţionează că printre Apostoli a fost şi Maica Domnului, motiv pentru care este pictată în icoana praznicului, în centru înconjurată de Apostoli. Probabil smerenia şi tăcerea ei au făcut să nu apară menţionată de Evanghelişti în descrierile Înălţării.

De reţinut este că momentul Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos la cer nu are nevoie de o susţinere aparte, printr-un salut, aşa cum s-a simţit nevoia la Înviere. Adevărul Înălţării a fost mărturisit de Apostoli şi consemnat de Evanghelişti, parte din ei prezenţi trupeşte. În Bisericile Ortodoxe surori, cum sunt Biserica Greciei şi a Rusiei, acest salut la Înălţare nu apare. Apare în anumite zone din România, cu precădere pe la sate, dar nefundamentat dogmatic sau patristic. Salutul de Înălţare nici nu e împărtăşit de marea majoritate a credincioşilor, chiar şi dintr-o parohie. Acest al doilea argument, descoperă că salutul nu este potrivit pe sufletul omului. Sufletul creştinului mărturiseşte Înălţarea Mântuitorului prin însăşi sărbătorirea ce i-o dedică, participând la slujbele rânduite în biserici.

Pentru că Învierea Domnului a fost doar constatată şi fără martori, s-a incetăţenit mărturisirea minunii dumnezeieşti până şi printr-o scurtă formulă de salut, fără lungirea unor teorii dogmatice, arheologice sau patristice. Nu e greşit să ne salutăm de Ispas (denumirea în popor a Înălţării Domnului) cu formula de salut care adevereşte Înălţarea, însă nu este imperios necesar. Dacă ne salutăm astfel la Înălţare, de ce nu ne-am putea saluta la fel şi de praznicul Rusaliilor, praznicul Bobotezei, Praznicul Naşterii Domnului? Care ar fi diferenţa? Toate sunt de o importantă valoare pentru mântuirea noastră. Diferenţa se observă doar când aceste acte mântuitoare se pun în comparaţie cu Praznicul Învierii Domnului. Important este să ştim de ce mărturisim prin salut un anumit adevăr. Şi abia atunci curiozitatea noastră va fi satisfăcută, astfel cunoscând de ce de atâtea secole, de la Înviere până la Înălţare, mărturisim un adevăr dumnezeiesc printr-un salut omenesc.

diac. Alexandru Oltean


Bun găsit într-o lume nouă! Bun găsit, popor înnoit al lui Dumnezeu!

22/05/2011

Pe de o parte zic aşa, deoarece după rătăcirea unui predicator american, ieri a fost sfârşitul lumii, ceea ce înseamnă că suntem cu toţii supravieţuitori ai Apocalipsei. Isteria mondială generată de un singur om din California, află balsam de vindecare în chiar a doua zi la care Dumnezeu ne-a învrednicit să luăm parte, Duminica Femeii Samarinence.

Pe de altă parte, expresia folosită o consider deziderat al fiecăruia dintre noi. Creştinii adevăraţi îşi doresc înnoirea, dar nu oricum, ci cu ajutorul lui Dumnezeu. Să fim într-adevăr popor nou al lui Dumnezeu ca să nu mai rămânem în rătăcirile unor tâlcuitori din afara Bisericii şi fără experienţa harului dumnezeiesc.

Întâmplător am aflat de la stiri săptămâna aceasta că şi în cele mai mari oraşe din ţara noastră au fost puse mari bannere care anunţă Ziua Apocalipsei cu ocazia prăznuirii Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi de aceea mi-am permis să mă leg de această rătăcire, pentru că nu trebuie să fim de acord cu cei care, rătăciţi fiind, rătăcesc pe alţii. Ei spun că Biblia argumentează ceea ce ei au dedus dar din contră, infirmă: Dacă Fiul lui Dumnezeu a mărturisit că nu ştie nici ziua nici ceasul, ci doar Tatăl, se ridică un bătrân în anul 2011 mai presus de Hristos, şi aceasta după ce a mai prezis încă o dată sfârşitul lumii în 1994 şi s-a înşelat. Cât de departe e lumea de Hristos dacă ajunge să îşi restarteze cugetul educat de Apostoli şi Părinţii Bisericii! Cred că ţara noastră nu s-a lăsat influenţată de acest rătăcit. Românii sunt un popor educat în frică de Dumnezeu şi nu pleacă uşor urechea la orice idee americană cu privire la Hristos… deşi sunt fraţi de-ai noştri care au fost racolaţi în anumite adunări de către cei întorşi din America acum 100 de ani cu ideologii religioase şocante.

Pentru cel care se adapă din apa vieţii, din izvorul vieţii veşnice, cum îi spune azi Hristos femeii samarinence, pentru acel om nu mai este sfârşit, nici pentru el, nici pentru lume. Să fim încredinţaţi că Domnul nostru Iisus Hristos ne vrea în continuuă ascensiune sufletească, doreşte să ne apropiem tot mai mult de El pentru avea parte de viaţă iar nu ca să pună punct vieţii, ci păcatului şi a tot ce este trecător.

diac. Alexandru Oltean



Procesiune pascala la Orăştie

23/04/2011

Vă invităm pentru prima dată să participaţi în Duminica Învierii la procesiunea pascală care va porni de la Biserica din Drumul Ţării către Centrul Oraşului, la Catedrala Ortodoxă unde se va săvârşi în sobor de preoţi Slujba Vecerniei Invierii cu citirea Sfintei Evanghelii din diverse limbi.

După ce am sărbătorit prin Sfănta Liturghie momentul Învierii Domnului, ascultând îndemnul Mântuitorului adresat prin femeile mironosiţe, cele ce au fost primele la mormânt, înveşmântaţi în straie de sărbătoare sau costume tradiţionale româneşti, mergem ca odinioară mironosiţele Învăţătorului în cetate şi acolo ne vom întâlni cu Hristos cel Înviat care prin lectura Evangheliei Sale ne va trimite pe toţi să fim oameni pascali, oameni înviaţi, mărturisitori ai Învierii Sale în întreg oraşul şi întreaga lume.

Vă aşteptăm la procesiunea pascală! Plecarea este la ora 10,30 din curtea Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” (Micro 2). Cu lumânări şi candele aprinse, purtând în mâini icoane ale Învierii Domnului, în sunet de toacă şi unindu-ne în cântarea pascală “Hristos a înviat!”, vom mărşălui pe străzile municipiului, mărturisind bucuria noastră că Hristos Domnul cu adevărat a Înviat!


Duminica Sfintelor Paşti la Biserica Ortodoxă Orăştie II (Micro 2)

21/04/2011