24 aprilie: Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Ilie Iorest şi Sava Brancovici, Mitropoliţii Ardealului

23/04/2010

Sfântul ierarh Ilie Iorest, mărturisitor al dreptei credinţe pe pământul românesc, a fost mitropolit al Ardealului între anii 1640 şi 1643. S-a născut în Ţara Ardealului, din părinţi dreptcredincioşi. Din copilărie a intrat în Mănăstirea Putna din Moldova. Primind apoi îngerescul chip, s-a învrednicit de harul preoţiei. Pentru învăţătura lui iscusită şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu a rânduit să fie ales în scaunul de mitropolit al Ardealului. Luptând cu bărbăţie împotriva calvinilor abătuţi de la dreapta credinţă, care căutau să surpe Ortodoxia din sufletele românilor, a tipărit cărţi bisericeşti de învăţătură şi a cercetat sat cu sat povăţuind şi îndrumând pe fiii săi duhovniceşti. În această luptă nu l-au înfricoşat nici ameninţările, nici opreliştile craiului Ardealului şi ale căpeteniilor calvineşti. Pentru aceasta, curând au născocit împotriva sfântului ierarh pâri mincinoase, au adunat sobor şi l-au scos din scaun, aruncându-l în temniţă. Nouă luni a stat sfântul în temniţă, legat cu lanţuri grele la mâini şi la picioare. Din când în când, era scos din temniţă la privelişte, înaintea bisericii sale din Bălgrad; şi era batjocorit, despuiat de haine şi bătut cu nuiele pe trupul gol. Dumnezeu însă n-a voit ca acest cuvios al Lui să fie dat pierzării. A fost slobozit din temniţă, în schimbul unui preţ de o mie de taleri. Cum nu avea de unde să-i plătească, a pus 24 de chezaşi, iar el a plecat în Moldova şi apoi în Rusia, unde a adunat aceşti bani pentru despovărarea chezaşilor. Peste 10 ani, în 1656, Dumnezeu l-a rânduit să păstorească episcopia Huşilor şi după puţină vreme s-a săvârşit în pace. Read the rest of this entry »

Advertisements

MĂRTURISITORII DE LA AIUD

29/11/2009

„Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul.”

(George Orwell)

O bună ocazie pentru a cunoaste mai bine trecutul în vederea înţelegerii prezentului, dar şi pentru a avea linii directoare înspre viitor, un viitor nefabricat de alţii prin manipulare, îl poate constitui vizitarea Schitului „Înălţarea Sfintei Cruci” de la Aiud. Odata decizia luată, paşii vă vor duce singuri. Aceasta deoarece chemarea este mai mare decât propria voinţă atunci când ea nu s-a dezlipit încă îndeajuns de indiferentă. Deşi tonul relatării poate părea prea grav, întânirea cu realitatea obiectivă va topi totul într-o altă stare vecină cu bucuria.

Drumul până la Aiud se parcuge repede, aproape imperceptibil. Obiectivul principal, dupa ce am ajuns acolo, este biserica-monument de la Râpa Robilor. Locaşul de cult este unic prin arhitectura sa, totul pare renăscut din nimic. Intraţi în biserica, mireasma de mir vă transpune într-o altă stare, totul capată profunzimi. Altarul trimite străluciri aurii, aura sfinţilor poate. Pe pereţi ai aştepta să vezi icoane, însă toţi sunt placaţi cu marmură pe care sunt gravate alfabetic sute şi mii de nume. În dreptul fiecărui nume este înscrisă profesia sau ocupaţia: profesor universitar, ţăran, mecanic, medic, militar, general, student etc.

Părintele Augustin povesteşte despre supliciile îndurate de deţinuţii politici care nu acceptau să-şi renege credinţa. Tratamentul acestora devenea exerciţiu de tortură: ponegriri, bătăi, izolarea în camere cu o temperatură de -300 C, ucideri. Relatarea acestor momente de tragism este însoţită de prezentarea unor minuni ale credinţei cutremurătoare: vindecări de boli grave, găsirea lui Dumnezeu şi dobândirea păcii sufleteşti. Ca o dovadă ne sunt arătate rămăşiţele – sfinte moaşte făcătoare de minuni – găsite îngropate în cimitirul din jur. Minuni ale credinţei, dovadă că cei care au murit sunt sfinţi mucenici şi mărturisitori.

Ceea ce cu toţii aşteptăm acum este canonizarea acestor sfinţi, unii dintre ei fiind deja numiţi astfel…Valeriu Gafencu, Sfântul închisorilor.

Se poate înţelege de aici că cei care au săvârşit asemenea atrocităţi se fac vinovaţi de destructurarea fiinţei româneşti… Ceea ce ar mai putea să reclădească ce s-a distrus este credinţa în Dumnezeu !

A. B. (Orăştie)


Biserica «Adormirea Maicii Domnului» din Orăştie (Micro II)

17/07/2009

P7070006 Prima atestare documentară a bisericii s-a făcut în anul 1574 cu toate că biserica a existat cu mult timp înainte, însă, în condiţiile istorice date, cea de la început a fost construită din lemn, ca toate bisericile românilor din Ardeal.   P7130001 Construită în etape, aşa cum se vede azi, de-a lungul a circa trei sute de ani, Biserica din “Drumul Ţării” -numită astfel datorită aşezării ei pe şoseaua dinspre Sebeş spre Deva, a constituit aici, întotdeauna reazemul credinţei strămoşeşti. Turnul zvelt (35 m), încheiat într-o succesiune de o armonie perfectă pe 3 nivele, din ce în ce mai înguste, până la crucea care pare să atingă cerul, este cel dintâi care impresionează privirile. Înălţimea turnului clopotniţă  (renovat, îmbrăcat în cupru, în 2005) echilibrează perfect volumul corpului bisericii, creând o imagine a liniştii celei mai curate. În interior, pictura în frescă, iconostasul baroc şi celelalte piese făurite cu nobilă măiestrie, vin să întregească imaginea.

P7070014 Biserica « Adormirea Maicii Domnului » de-a lungul timpului, s-a încadrat vocaţiei culturale locale, fiind la un moment dat, nucleul de bază al învăţământului şi culturii româneşti din Orăştia austro-ungară. Dintre dascălii de aici, îl amintim pe Miron Cristea, cel ce avea să devină primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Până în 1946, aici a fost, timp de secole, sediul Protopopiatului Orăştie, care aronda bisericile ortodoxe de pe raza Scaunului. Unul din ultimii protopopi care au slujit aici a fost Ioan Moţa, preot şi cărturar, cel care a iniţiat ridicarea măreţii catedrale din centrul orasului.

P7070009

Alături de biserică, s-a construit o şcoală (după 1849) -unica şcoală românească în epoca dominaţiei străine, şcoala construită şi susţinută de Biserică, cu banii enoriaşilor, fără ajutor de la Stat.

În prezent fiinţează două coruri: “Armonia”- cor mixt, cu o tradiţie de peste 137 de ani şi “Vlăstarele Orăştiei” -corul de copii creat în 1996, care a devenit unul dintre cele mai bune din Romania pe categoria de vârstă.

P7070016

În această biserică începând din anul 1979 şi până în prezent slujesc cu dăruire preoţii iconomi stavrofori Ioan Gaspar si Mihai Todoca.

Programul slujbelor religioase: Duminică (Slujba Utreniei ora 8,45; Sfânta Liturghie ora 10,oo; Vecernie ora 18,oo), miercuri (Rugăciunile dimineţii ora 8,oo; Vecernie ora 18,00), vineri (Rugăciunea dimineţii ora 8,oo; Taina Sfântului Maslu ora 18,oo), sâmbătă (slujba Parastasului ora 12,oo; Vecernie ora 18,oo),

Prof. Claudia Indrei (Grup Şcolar « Nicolaus Olahus » – Orăştie )


Apel către Orăştie!

15/07/2009

 În sfârşit, există şansa să se mai strângă rândurile creştinilor ortodocşi în Orăştie, prin înfiinţarea filialei LTCOR! Sigur, mi se va spune că se putea şi fără o astfel de asociaţie… Ei bine, vedem rezultatele: câte capete, atâtea sensuri. Fiecare înţelege Ortodoxia cum vrea, bazându-se pe prezenţa mai mult sau mai puţin activă a Duhului Sfânt în el. De aceea, la o adică, când tinerii din Orăştie sunt solicitaţi pentru o manifestare creştin-ortodoxă, nu se prezintă. Cred că, trăind şi pe pământ, nu numai în cer, putem să ne folosim de mijloacele omeneşti ce favorizează o coeziune catedrala_din_orastieşi o deschidere de căi de comunicare /comuniune între noi, creştinii ortodocşi. Şi prin această asociaţie, sunt convins de asta, putem să devenim mai adunaţi.

Nu se desfiinţează apartenenţa la o parohie. Să nu fie! Din contră: preoţii din întregul Protopopiat Orăştie sunt chemaţi să colaboreze cu toţi creştinii ortodocşi care vor intra în asociaţie. Cred că disiparea, împrăştierea şi refuzul de a sta la o masă şi de a discuta (şi apoi de a face), mi se par cele mai grele păcate pe care pot să le facă oamenii de azi în contextul unei aşa zise globalizări dar care, paradoxal, dezbină prin metodele promovate.

Aşteptăm, deci, pe toţi creştinii ortodocşi la întâlnirile propuse de LTCOR Orăştie spre slava lui Dumnezeu şi spre binele Bisericii noastre!

preot Narcis Terchet (Orăştioara de Jos)


Înfiinţarea Episcopiei Devei şi Hunedoarei, cu reşedinţa în municipiul Deva şi cu jurisdicţia în judeţul Hunedoara

22/06/2009

 DEVAAA

 În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, desfăşurată în zilele de 18-19 iunie 2009, la Reşedinţa patriarhală, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-a aprobat înfiinţarea Episcopiei Devei şi Hunedoarei, cu reşedinţa în municipiul Deva şi cu jurisdicţia în judeţul Hunedoara. Eparhia Devei şi Hunedoarei se va înfiinţa în urma reorganizării Episcopiei Aradului, Ienopolei, Hălmagiului şi Hunedoarei şi ridicării acesteia la rang de Arhiepiscopie.

Sfântul Sinod a luat această decizie analizând următoarele argumente istorice, pastoral-misionare şi administrativ-bisericeşti în sprijinul propunerii de înfiinţare a Episcopiei Devei şi Hunedoarei, cu sediul în municipiul Deva, ca eparhie sufragană a Mitropoliei Banatului:

– prezenţa în zonă a străvechilor vetre-leagăn ale poporului român: Sarmisegetuza Dacică şi Ulpia Traiana Romana; existenţa în zonă a celor mai vechi biserici ortodoxe de piatră din România – în Ţara Haţegului;
– activitatea episcopilor Ioan din Caffa Crimeii (1453) la Hunedoara, a episcopului Ioan din Peşteana (jumătatea sec. XVI), activitatea lui Ioan de la Prislop, mitropolitul Ardealului (1595-1601) şi a lui Daniil de la Prislop, episcopul Vadului (sec. XVII), precum şi menţionarea existenţei Episcopiei Haţegului din Prislop în lucrarea „Plângerea Sfintei Mânăstiri a Silivaşului de la Prislop”, scrisă de călugărul Efrem la 1762;
– faptul că zona a dat Bisericii şi neamului mari personalităţi cu contribuţii la istoria, cultura şi spiritualitatea poporului român: Iancu de Hunedoara, Nicolae Olahus, Avram Iancu, Mitropolitul Nicolae Mladin, istoricul Silviu Dragomir, canonistul Pr. Liviu Stan, părintele Arsenie Boca sau istoricul şi teologul Academician Pr. Mircea Păcurariu;
– După anul 1990 au fost primite la Patriarhia Română numeroase memorii din partea clerului şi credincioşilor pentru înfiinţarea unei noi eparhii pe teritoriul judeţului Hunedoara;
– În judeţul Hunedoara activează un număr de 270 preoţi şi diaconi, deservind 252 parohii, cu 227 filii, 5 protopopiate şi 9 aşezăminte monahale;
– Necesitatea unei prezenţe ierarhice permanente pentru îndeplinirea activităţilor liturgic-sacramentale, îndrumarea şi coordonarea activităţii pastoral-misionare, cultural-educative, social-filantropice, administrativ-financiare şi patrimoniale, consolidarea vieţii monahale.

sursa: http://www.basilica.ro/ro/stiri/infiintarea_episcopiei_devei_si_hunedoarei_cu_resedinta_in_municipiul_deva_si_cu_jurisdictia_in_judetul_hunedoara.html