“Succesul tinerei generaţii îşi are rădăcina în educaţia creştină” – Arhiereul Andrei

“O echipă de entuziaşti a alcătuit un proiect minunat: Paşaport pentru succes. Proiectul îşi propune, ca obiectiv, formarea abilităţilor de viaţă în rândul tinerilor. Începutul educaţiei este gândit cu ajutorul jocurilor. Jocul trebuie să devină un instrument de transmitere a deprinderilor practice, a unei limbi elegante şi chiar a valorilor creştine. Este de mare importanţă şi tematica jocurilor. Ea trebuie bine aleasă. Pentru că, din nefericire, adesea jocurile transmise prin media – televizor şi internet – nu numai că sunt lipsite de duh creştin, dar cultivă şi agresivitatea. Pe deasupra, aceste jocuri sugerează şi imoralitatea. În acest caz nu poate fi vorba de „formare”, ci de „deformare” şi nici de succes, ci de prăbuşire. Succesul îşi are izvorul într-o educaţie creştină. „Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă, zice Înţeleptul Solomon, şi nici când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Pilde 22,6). Tânărul, deprinzând un mod corect de a gândi, de a vorbi, de a acţiona, are toate şansele să ajungă un om educat şi manierat. N-am putea spune că românii n-au un dram de credinţă dar, dacă suntem sinceri, sunt tare deficitari la educaţie. Începând cu normele elementare de comportament şi culminând cu situaţiile în care trebuie să dea lumii ceea ce au învăţat să facă, sunt foarte deficitari. Pe bună dreptate Sfântul Grigorie de Nazianz spunea că „arta artelor este să-l formezi pe om, cea mai instabilă şi cea mai complicată fiinţă dintre vieţuitoare”. Dar şi când ai reuşit să-l educi cum trebuie, vei putea avea mângâierea că ai dat societăţii un om integru! „Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, spune Sfântul Antonie cel Mare, făcător de om trebuie să se numească”. Acelaşi Sfânt Părinte ne-a lăsat şi criteriile după care putem constata că un tânăr este educat: „…privirea, mersul, glasul, râsul, ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreptează spre tot mai multă cuviinţă. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer treaz şi închide intrarea patimilor şi a ruşinoaselor aduceri aminte”. Un asemenea tânăr are toate şansele să răzbească în viaţă. În educarea tinerilor trebuie să avem grijă şi de cercul prietenilor în care se învârt. Dacă aceştia sunt tineri cuminţi şi, în cazul ideal, credincioşi, anturajul îi va îndemna să facă lucruri şi mai bune. Evagrie Ponticul spunea în veacul al IV-lea că „trebuie să ai ca prieteni pe cei ce pot fi de folos şi de ajutor vieţuirii tale. Fugi de întâlnirile cu tinerii răi şi scandalagii, şi cu nici unul din aceştia să nu locuieşti împreună; ba şi de sfaturile lor cele de nimic să te lepezi. Căci nu locuiesc lângă Dumnezeu şi nici statornicie n-au. Prietenii tăi să fie tinerii paşnici, fraţii duhovniceşti…”. Cât de actuale sunt aceste sfaturi şi în veacul XXI ! Dacă eşti realist nu poţi pretinde tinerilor să se comporte ca şi bătrânii. Ei au nevoie, dacă sunt copii – de jocuri, dacă sunt adolescenţi – de distracţii potrivite vârstei lor. Numai că acestea trebuie să fie elegante şi morale. De aceea, cei ce organizează petrecerile lor, sau chiar tinerii înşişi să fie atenţi la acest lucru. Le spune Înţeleptul Solomon: „Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa” (Eclesiastul 11, 9). Aşa că entuziaştilor, care au scris proiectul Paşaport pentru succes, le dorim să-şi vadă munca încununată cu reuşită. Lor însă, Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şi tuturor celor ce se ocupă de educarea tinerilor, ba chiar tinerilor înşişi, le atragem atenţia cu seriozitate: nu există succes fără educaţie creştină!”   † A N D R E I , Arhiepiscop al Alba-Iuliei
Sursa: Radio Reintregirea	Data: 12 Noiembrie 2010

Despre EDUCAŢIE cu Părintele Constantin Necula

Mesajul Patriarhului DANIEL, adresat elevilor, părinţilor şi profesorilor, la începutul anului şcolar 2009-2010, 14 septembrie 2009

EDUCAŢIA ADEVĂRATĂ CULTIVĂ COMUNIUNEA ÎNTRE GENERAŢII

Copiii află în Familia mare a Bisericii că din iubire Dumnezeu a creat lumea şi pe om pentru a participa la viaţa, fericirea şi slava Sa veşnică. Iubirea jertfelnică a Mântuitorului Iisus Hristos are ca scop mântuirea şi fericirea veşnică a oamenilor. În virtutea iubirii, omul este persoană liberă, unică şi irepetabilă, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Iubirea divină este singura putere care nu depersonalizează, ci dă persoanei umane valoare eternă. Această iubire ne ajută să-i acordăm semenului nostru atenţie şi să nu-i anulăm identitatea şi unicitatea.

Comuniunea noastră de iubire cu Dumnezeu ne dăruieşte sentimentul profund al continuităţii generaţilor şi al comuniunii dintre ele. Prin iubirea sfântă a rugăciunii intrăm în comuniune cu Sfinţii din toate timpurile, dar şi cu moşii şi strămoşii noştri care au trăit în credinţă. Astfel ne întoarcem cu recunoştinţă la izvoare, la rădăcini, la tradiţie, şi totodată cultivăm speranţa pentru un viitor binecuvântat de Dumnezeu. Prin puterea iubirii sfinte, care se cultivă prin rugăciune, copiii noştri înţeleg de ce spaţiul românesc este străjuit de troiţele de la răscrucea drumurilor, de bisericile şi mănăstirile împodobite cu icoane şi fresce sfinte. Din iubire pentru oameni şi valori cultivăm recunoştinţa faţă de înaintaşii noştri şi ne situăm într-o linie de continuitate cu tradiţia, ca patrimoniu de valori culturale şi spirituale, cu istoria neamului, cu Sfinţii Bisericii, mărturisitori ai iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oameni.

Pentru Biserică şi societate familia are un rol esenţial în stabilirea reperelor valorice ale copiilor. Influenţa familiei este mult mai importantă decât decizia unui aparat instituţional, birocratic şi impersonal. Familia creştină reprezintă spaţiul intim cel mai de preţ pentru cultivarea iubirii conjugale, a iubirii părinteşti, a iubirii filiale şi a iubirii frăţeşti. Lipsa de iubire şi comuniune în familie duce la înstrăinarea între membrii acesteia, la violenţă conjugală, la violenţă domestică, la divorţ, care are efecte dramatice pentru copii, la abandonul şcolar, la alcoolism şi la alte rele.

De aceea Biserica Ortodoxă Română, prin proiectele sale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”, doreşte să refacă legătura copiilor cu parohia, cu o comunitate vie, mărturisitoare şi rugătoare, care preţuieşte familia şi şcoala. Prin aceste proiecte Biserica noastră se străduieşte să-i integreze pe copii în comunităţi care se întemeiază pe cultura iubirii fraterne şi a solidarităţii practice. În mod special, Biserica este preocupată de prevenirea abandonului şcolar în familiile sărace sau în familiile în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Prin birourile de cateheză parohială, prin taberele de copii pe care le organizează în cadrul acestor proiecte, Biserica se străduieşte să suplinească lipsa de afecţiune părintească, lipsa atmosferei de familie. Totodată, ea încearcă să ajute pe copiii talentaţi sau foarte dotaţi intelectual să-şi cultive darurile native, cu bucurie şi speranţă.

În contextul crizei economice actuale cu efecte negative pentru familie şi şcoală, Biserica îi cheamă pe învăţători, profesori şi părinţi la o conlucrare permanentă, în spiritul comuniunii fraterne şi al solidarităţii practice, ca educaţia copiilor să devină o preocupare comună majoră. Iar parohiile şi mănăstirile sunt chemate să ajute cât mai mult copiii săraci să înveţe carte, pentru viaţă, unind credinţa cu ştiinţa şi cuvântul înţelept cu fapta cea bună.

La început de an şcolar, rugăm pe Milostivul Dumnezeu, Izvorul Iubirii şi al Înţelepciunii, să binecuvânteze pe toţi elevii, învăţătorii, profesorii şi părinţii, ca împreună să se bucure de lumina vie şi creatoare a educaţiei care cultivă demnitatea umană şi comuniunea frăţească în societatea de azi marcată în acelaşi timp de secularizare şi de individualism.

† Daniel
Patriarhul României

Sursa: aici