Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie)

Sfinte al lui Dumnezeu, Ierarh şi Martir, Părinte Antime, care, trăind pe pamânt toate neputinţele şi ispitele, cu darul lui Dumnezeu le-ai biruit; roagă-te neîncetat şi pentru noi nevrednicii, neputincioşii şi păcătoşii, ca să primim îndelungă răbdare, dreaptă socotinţă, dragoste nefăţarnică şi lucrătoare, credinţă neclintită şi drept slăvitoare, nădejde tare, statornicie în toate încercările şi neclintită mărturisire a credinţei ortodoxe. Te rugăm, smeriţi, Sfinte Ierarhe Părinte Antime, cere-I Mântuitorului Hristos la tronul caruia ai aflat sfântă îndrăzneală ca să trimită şi asupra noastră darul sfinţeniei, întărindu-ne în gând, în cuvânt şi în virtuţi, spre slava veşnică a numelui tău cel sfânt. Să ne ajute a sluji pe aproapele nostru în toată vremea, spre mântuirea sufletelor noastre, cu puterea, cu lucrarea şi cu harul Prea Sfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi; Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, acum şi pururea şi în veacul vecilor. Amin!

Rugăciunile naşterii

Rugăciunea femeii ÎNAINTE de naştere

“Marie, Maică Preacurată, ceea ce ai purtat în pântecele tău cel binecuvântat pe Mântuitorul a toată lumea, înconjoară-mă pe mine, păcătoasa, cu dragostea ta de Maică şi du rugăciunea mea la Fiul tău şi Dumnezeul nostru, ca să-mi binecuvânteze pruncul ce-l port în pântece şi să mă învrednicească să-l aduc la lumină în chip firesc şi sănătos, întărindu-mă cu puterea dreptei Sale, întru care bine am nădăjduit. Amin.”

Rugăciunea mamei DUPĂ naştere

Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, din adâncul inimii mele, pentru pruncul pe care Tu mi l-ai dăruit şi pe care Ţie Ţi-l închin, dimpreună cu toată viaţa mea, întru care ai binevoit. Dăruieşte-i, Stăpâne, viaţă ca să se nască din nou, din apă şi din Duh, ca fiu al Tău după har, în Taina Sfântului Botez. Ajută-mă, Iubitorule de oameni, să-l cresc în pace, ca pe un mădular binecuvântat al Bisericii Hristosului Tău. Şi întreaga noastră familie păzeşte-o întru dragostea Ta, dăruindu-i toate cele spre trebuinţă, după marea Ta milă, putere şi înţelepciune. Că noi Ţie Îţi încredinţăm sufletele şi trupurile noastre, Ţie ne rugăm pentru noi înşine, şi unii pentru alţii, şi numele Tău, de viaţă făcătorul, în veci îl preamărim: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”

Criza familiei contemporane (II)

TRĂSĂTURI MOŞTENITE ÎN FAMILIE

După o analiză mai atentă a comportamentului nostru observăm că avem unele trăsături identice cu cele ale părinţilor. Aceste gânduri, convingeri şi acţuni ce au fost modelate de către părinţi, pot fi spre zidirea noastră sau pot fi spre distrugerea valorilor noastre. Multe dintre comportamentele noastre îşi au originea în copilăria noastră, iar părinţii au o mare influenţă asupra a ceea ce suntem şi ceea ce am devenit.

În cazul în care cineva a crescut în duh de ceartă, acelaşi lucru îl va face la rândul lui, dacă părinţii lui sunt reci şi retraşi, riscă să procedeze la fel ca ei. Sau aceeaşi situaţie poate avea rezultat diferit. Adică crescând în duh de ceartă, el să fie cel mai calm şi blând cu familia lui sau sătul de răceala şi indiferenţa părinţilor lui, el să fie foarte deschis şi atent cu copiii lui. Cu alte cuvinte modul în care îşi întemeiază o familie şi îşi creşte copiii este influenţat de familie şi modul în care a crescut.

Având bogate cunoştinţe medicale, părintele Arsenie Boca aduce o explicaţie logică a situaţiilor problematice cu care ne confruntăm în familiile noastre: „Zgârcenia, lăcomia, invidia, beţia, necredinţa, minciuna, curvia şi celelalte configurează organismul potrivit cu fiecare din aceste patimi şi se rezumă apoi în factorii ereditari şi aşa se seamănă în urmaşi patimile contra firii, ca tot atâtea boabele de neghină în ţarina lui Dumnezeu. Iar ei, la rândul lor, ce vrei să rodească? Sau aceleaşi, sau urmările acestora, sau pe amândouă, urmând, fie modul dominant al eredităţii, după care caracterele normale sau patologice trec de la generatori la urmaşi aproape obligatoriu, fie urmând modul atavic, când caracterele se ascund o generaţie dau două şi apar, dintr-o dată, pe neaşteptate, într-al 3-lea sau al 4-lea neam de oameni. Nu cumva aşa vin repetiţiile istoriei?”

Părintele Paisie Aghioritul ne aduce o explicaţie din acest punct de vedere ca să înţelegem dreptul nostru în a avea o viaţă liniştită: „Greşelile părinţilor le plătesc copiii. Unii părinţi îşi distrug copiii, însă Dumnezeu nu este nedrept, ci are o deosebită dragoste faţă de copiii nedreptăţiţi din lumea aceasta, fie de către părinţi fie de către alţi oameni. Atunci când din pricina părinţilor copilul o ia pe un drum strâmb, Dumnezeu nu-l va lăsa, pentru că i se justifică adevărul dumnezeiesc. El va rândui astfel lucrurile, încât să îl ajute”. De asemenea aflăm de la părintele că dragostea sau lipsa ei în familie poate să mângâie sau să tulbure familia atunci când ea lipseşte: „În casă este absolut necesar să existe o atmosferă de dragoste şi pace. De fiecare dată când copilul va primi în familie puţină dragoste, dar la un moment dat va aluneca puţin, se va întoarce, deoarece va vedea că nu poate afla dragoste în altă parte, ci numai făţărnicie. Dar atunci când îşi va aduce aminte scenele urâte din familie, certuri şi neînţelegeri, cum îl va trage inima să se mai întoarcă?”.

Ca să vedem lucrurile în perspectivă ziditoare trebuie să medităm la ceea ce trebuie să schimbăm în viaţa noastră pentru a avea o viaţă plăcută lui Dumnezeu. (Va urma)

Mihai Gălăţeanu (23 ani, Sibişel, jud. Hunedoara)

“Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă”, Maica Magdalena (Maldon, Essex) / recenzie

Citind recent cartea “Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă”, scrisă de maica Magdalena de la Mănăstirea “Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex-Anglia, am selectat cateva reflecţii şi convorbiri:

 – mândria e chiar mai periculoasă decât un complex de inferioritate

– gândul că nu eşti bun de nimic e un obstacol în calea mântuirii numai dacă te duce la deznădejde

– smerenia e singurul temei al sănătaţii mentale şi emoţionale

– lucrul de care are nevoie copilul e nădejdea întemeiată pe o credinţă vie în Dumnezeu şi în iubirea celor din jurul lui, indiferent de lipsurile abilităţilor şi calitaţilor sale.

– un copil care se simte iubit va fi în stare sa suporte un mare grad de smerenie duhovnicească.

 – când mă pregăteam pentru examene, un părinte duhovnicesc mi-a spus: “Munceşte ca şi cum totul ar depinde de tine, şi roagă-te ca şi cum totul ar depinde de Dumnezeu”.

 Întrebarea unui tânar: ”Profesorii mei au fost de genul celor care te fac întotdeauna să-ţi spui: Pot să fac aceasta. A fost un şoc pentru mine să descopăr că Iisus spune: ”Fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5). Cum să înţeleg acest lucru?

Răspuns: “Totul e un dar de la Dumnezeu, chiar şi energia de a face ceva. O parte din dar este libertatea de a folosi sau abuza de abilităţile noastre. Răspundem de însuşirea voinţei lui Dumnezeu ca de propria noastră voinţă. Acelaşi Hristos ne spune că cel care se sileşte ia cu sila Împărăţia cerurilor (Matei 11,12). Sfântul Pavel ne îndeamnă să lucrăm pentru mântuirea noastră şi apoi ne spune că Dumnezeu este Cel care lucrează în noi (Filipeni 2,12). De unde rezultă că trebuie să lucrăm cu Dumnezeu recunoscând întotdeauna darul vieţii pe care ni l-a făcut şi să nu ne lăudăm cu talentele noastre folosindu-le spre propria noastră slavă. Recunoaştem cu onestitate nepriceperile şi eşecurile noastre.

O carte despre tineri dedicată tuturor acelora care iubesc tinerii şi tinereţea din sufletele lor. Lucrarea poate fi comandată de pe internet la preţul de 13 lei accesând următorul link al Editurii Deisis din Sibiu: http://www.edituradeisis.ro/index.php?controller=product&path=20&product_id=40 .

Prof. Claudia Indrei (Grup Şcolar “Nicolaus Olahus” Orăştie)