Privind în Istorie, Artă, Literatură, şi în oricare domeniu, vom găsi personalităţi care au marcat omenirea, contribuind la propăşirea neamurilor şi a întregii umanităţi. Dobândind un dram de înţelepciune, vom înţelege că în spatele acestor „monştrii sacrii”, cei care i-au „crescut” într-ale valorilor perene au fost fie dascălii, fie mentori sau îndrumătorii lor, mulţi dintre aceştia „giganţi” la rându-le.
Nefiind generaţii spontanee, suntem rodul înaintaşilor între care la loc de cinste sunt învăţătorii noştri, chiar dacă nu de multe ori o recunoaştem.
Nevoia de îndrumător se aseamănă într-o oarecare măsură cu nevoie de model, pe care nimeni niciodată nu a contestat-o. Modelele însă pot varia şi de cele mai multe ori sunt numiţi idoli. Spre deosebire de acest gen de relaţie, care este una mai mult fără interferenţe, ci doar ideatică, relaţia îndrumător – ucenic, este una de intercomuniune. Una care se naşte, creşte şi se desăvârşeşte prin legătură personală şi nemijlocită. Când vorbim despre o asemenea relaţie în cadrul Creştinismului, ea capătă o încărcătură mult mai profundă. Cel care transmite este numit părinte şi/sau duhovnic, iar cel care primeşte este ucenic sau fiu duhovnicesc. Deja, numai din numirile pe care le conţine această relaţie, înţelegem că este vorba de cu totul şi cu totul altceva.
Din cele spuse până aici, şi din realitatea concretă, se înţelege că relaţia mentor – ucenic (în domeniul laic) şi duhovnic – fiu duhovnicesc, este una care înnobilează pe om în genere, atât pe îndrumător, cât şi pe ucenic, una care nu se lasă a fi robită de ban, una care cultivă armonia, frumosul, libertatea, trecând peste obstacolele prezentului, transcendând spre veşnicie.
În această ordine de idei pot afirma: Suntem ceea ce suntem, pentru că am avut îndrumători aşa cum au fost!
Cristian Florea (24 ani, Vulcan, jud. Hunedoara)
LTCOR ORĂŞTIE 
Este frumos punctată importanţa unui îndrumător al sufletului pe calea vieţii.
I se spune parinte duhovnic pentru că te naşte într-o nouă viaţă spre Împărăţia veşnică a bucuriei cu Hristos. I se spune şi duhovnic pentru că preotul se cuvine a fi prezenţă duhovnicească în viaţa ucenicilor, mesager al Duhului pentru ucenicii ascultători.
Despre tema aceasta ar trebui să scriem mai mulţi deoarece e cheia esenţială a unei vieţi păzite de alunecări ale neatenţiei. Când nu de unul singur păşim, ci însoţiţi de un experimentat cunoscător al drumului spre Hristos, pasim cu încredere oarbă căci nu orb pe orb călăuzeşte şi suntem avertizaţi să nu cădem în groapă.
Cristian, îţi mulţumim şi te mai aşteptăm cu articole pe pagina noastră!